O forma de adapost primara (Bogdan Cosa)

O forma de adapost primara reprezinta debutul in poezie al tinarului Bogdan Cosa, cunoscut mai ales pentru romanul Poker (Premiul pentru Debut al Editurii Cartea Romaneasca, 2010). Acest volum mascheaza o perioada de criza, un caz de forma pura (primara) a sindromului de Clerambault pe care poetul l-a depasit – asistat de psihiatrii Internetului – incercind sa-l descrie text cu text: mai intii atmosfera noisy, ceata mintii care l-a izolat de social un an de zile, apoi munca fizica, programul strict si exercitiile prin care, anevoios, si-a corectat traseul psiho-emotional. O forma de adapost primara a fost cu adevarat o forma de adapost primara in fiecare zi in carea simtit filfiind aripa nebuniei.

„Bogdan Cosa scrie la liziera insomniei – in centrifuga imposibila unde noise-ul se transforma in placaj de tacere. Printre flash-uri reflexive ca pocnete electrice se intrezaresc «obiecte putine/aer/lipsurile colaterale»”. (Vlad Moldovan)

„ a incerca sa intelegi ceva din ceea ce se intimpla cu tine in relatia ta cu realitatea imediata, cum iesi la suprafata din anumite situatii, scenarii aparent banale, casnice, problematizind altfel decit ceilalti, aceasta ar putea fi trasatura esentiala a volumului O forma de adapost primara. Acest gen de poezie (poezia conceptuala) a avut intotdeauna un public mai selectiv si mai inteligent.” (V. Leac)

„Daca ar fi dupa mine, as spune ca nu e vorba despre un volum de poezii, ci despre un roman mai abstract, cu inceput, zoom-in, zoom-out, flashback-uri si sfirsit.” (Bogdan Cosa)