Volumul de fata, cel de-al noualea din noua integrala Shakespeare in limba romana, proiect initiat si coordonat de George Volceanov, reuneste trei piese care, lasand la o parte valoarea lor estetica, reprezinta si documente de arhiva ce ne permit o mai buna intelegere a perioadei istorice in care a trait autorul, dezvaluindu-ne modul in care si-a pus amprenta cenzura (sau auto-cenzura) asupra formei in care ne-au parvenit textele marelui dramaturg.

Eduard al III-lea (piesa compusa intre 1593 si 1595) ne ofera cel mai graitor exemplu al operei dramatice auto-cenzurate, ascunse (din cauza accentelor sale satirice anti-sociale) de ochii suveranului Iacob I Stuard, devenit la 1603 patronul trupei de actori din care facea parte si dramaturgul. La polul opus al relatiei autor-suveran se situeaza tragedia Macbeth (1605), in care Shakespeare nu a pregetat sa-si flateze patronul, mistificand istoria Scotiei si elaborand o legenda dinastica favorabila casei Stuart; in fine, Mult zgomot pentru nimic si Eduard al III-lea au ca numitor comun culegerea de nuvele a calugarului italian Matteo Bandello, folosita ca sursa pentru construirea unor intrigi dominate de o viziune patriarhala, de minimalizarea rolului femeii, redusa la statutul de obiect al seductiei sau defaimarii.