Papagalul verde - Martha Bibescu

DESCRIERE
La noua ani, poti sa iubesti atit de tare, incit, daca iubirea iti e luata, sa nu mai vrei sa iubesti deloc, niciodata, pe nimeni. Si ce daca iubesti un papagal pretios si verde, care te-a ales dintr-odata, intr-o dimineata anume, si s-a asezat pe mineca hainutei tale? Iubirea cea mare e iubirea cea mare, singura, pe viata. Papagalul verde, unul dintre romanele celebre ale printesei Martha Bibescu, e povestea unei fetite care, traind intr-o casa lipsita de iubire, se indragosteste pentru totdeauna de o pasare. E o dragoste care se implineste prea tirziu, asa cum prea tirziu se intimpla toate in viata ei, umbrita de amintirea unui frate disparut si de„pacatul cel mare“ al parintilor. Si, cind tot ce ti se intimpla e pus sub semnul unei vointe vechi, venite din strabuni, doar o iubire mare te mai vindeca. Asta daca nu e si ea parte din blestemul stramosesc…
„O carte stranie, o poveste frumoasa, cu farmecul arid al unei cutiute de prizat tutun din secolul XVII.” (New York Times)
„Publicat prima oara in anii 1920, in Franta, tradus apoi in engleza, Papagalul verde era pentru vremea aceea o adevarata indrazneala literara, caci vorbea despre incest intr-o poveste in care o tinara rusoaica incearca din rasputeri sa afle radacinile exilului, ale instrainarii familiei sale.” (Library Journal)
Martha Bibescu (1886-1973) este una dintre cele mai importante figuri ale perioadei interbelice romanesti. Fiica lui Jean Lahovary si a printesei Ema Mavrocordat, casatorita la 17 ani cu varul ei, George Valentin Bibescu, tinara aristocrata colinda lumea, ii scrie lungi scrisori amicale printului mostenitor al Germaniei, se indragosteste pe rind de diplomati si scriitori, straluceste, cu spirit si gratie, in saloanele pariziene. Primul sau roman, Les huit Paradis (1903), un jurnal de calatorie in Persia, primeste premiul Academiei Franceze si laudele lui Maurice Barrès. Isvor, le pays des saules (1923) este romanul tarii natale, iar Catherine-Paris (1927), proza cu foarte puternice note autobiografice, e povestea nostalgica a mult visatei „Internationale a principilor”, al carei sfirsit Martha Bibescu va trai sa il vada, dupa 1945, cind va parasi pentru totdeauna palatul de la Mogosoaia si tara. Stabilita, dupa citiva ani de peregrinari, la Paris, nobila exilata va mai scrie La Vie d’une amitié, corespondenta cu abatele Mugnier, cel mai fidel prieten, si La Nymphe Europe, prim volum dintr-un proiectat ciclu autobiografic.
RECENZII