Contact: 0736.36.12.10 / 021.795.75.25

Spovedanie - Autobiografia. Cautand sensul vietii (Lev Tolstoi)

Spovedanie - Autobiografia. Cautand sensul vietii (Lev Tolstoi)
-12%
Preț: 24,64 lei
28,00 lei (-12%)
Disponibilitate: în stoc
Expediere estimată: Joi, 9 Iul. 2020
ISBN: 9789731115986
Editura:
Anul publicării: 2016
Pagini: 160
Format: 130x200
Categoria: Religie
Activitatea S.C. Grup Editorial DZC S.R.L. se desfasoara in conditii normale cu respectarea recomandarilor Ministerului Sanatatii pentru prevenirea răspândirii coronavirus (COVID-19).

DESCRIERE

Citind operele literare ale lui Lev Tolstoi, Război și Pace, Anna Karenina, Sonata Kreutzer sau scrierile sale filosofice, vei remarca un autor incredibil de sincer și de direct, nu doar un geniu literar. Lev Tolstoi poate fi considerat unul din autorii cei mai sinceri ai tuturor timpurilor, fapt care stârnește în tine curiozitatea și te face să vrei să afli totul despre acest rus franc, care, mânat de puternice frământări spirituale și idealuri filozofice, a îndrăznit să dea naștere chiar și unei religii: TOLSTOISMUL.


În Spovedanie Lev Tolstoi ne dezvăluie detalii intime și foarte puțin cunoscute despre viața sa privată, despre familia sa, dar mai ales despre idealurile sale și despre convingerile sale filosofice și religioase. Lev Tolstoi caută sensul vieții încă din copilărie până în clipa morții, disecând minuțios filosofia creștină, chineză, indiană și ebraică. Îi studiază pe Iisus, Buddha, Lao Zi, Isaia, Gandhi, Kant, Schopenhauer și Nietzsche, însă își apleacă urechea și în rândul oamenilor din jurul său: mujici, scriitori, poeți și înțelepți ai vremii.


Lev Tolstoi ni se spovedește sincer și fără ocolișuri și ne dezvăluie până și gândurile sale suicidale. Călătoria sa spirituală nu este deloc simplă, ba chiar este chinuitoare deoarece într-un moment al vieții sale încetează să mai creadă în Dumnezeu, lepădându-se până și de ritualurile religioase cărora nu le găsește un rost cu adevărat întemaiat.


La decizia sa contribuie și războiul nesfârșit dintre religiile lumii în care unele se consideră mai superioare decât altele, iar crima pentru putere și bani este justificată ca fiind în numele lui Dumnezeu. Înțelegând că adevărul suprem, binele suprem și iubirea supremă nu este deținută de nicio religie anume, Lev Tolstoi critică această ură între religii, dezicându-se de practicile lor.


Vrând să experimenteze viața din toate unghiurile sale, tocmai pentru a-i găsi sensul suprem, Lev Tolstoi gustă cu nesaț din plăcerile sale și se lasă dominat de orgoliu. Pe drumul descoperirii de sine se refugiază în scris și dezvoltă un sistem de valori personale care îl vor face remarcat și îl vor transforma într-un adevărat geniu în literatură, filosofie și chiar în psihologia umană.


Singura mea credință era credința în perfecțiune. Dar în ce constă această perfecțiune și care este scopul ei, asta nu aș fi putut spune. Încercam să mă perfecționez intelectual, învățam tot ce mă îndemna viața; mă străduiam să îmi perfecționez voința – îmi alcătuiam reguli pe care mă sileam să le respect; mă perfecționam fizic prin fel de fel de exerciții care îmi dezvoltau forța și agilitatea; prin diverse privațiuni, învățam ce înseamnă rezistența și răbdarea. Și consideram că toate acestea înseamnă perfecționare. Punctul de pornire pentru toate celelalte era, se înțelege, perfecțiunea morală; dar în curând aceasta a fost înlocuită de perfecțiune în general, adică de dorința de a fi mai bun nu față de mine însumi sau în fața lui Dumnezeu, ci în fața celorlalți oameni. Și foarte curând această strădanie de a fi mai bun în fața oamenilor a fost înlocuită de dorința de a fi mai puternic decât alți oameni, mai vestit, mai important, mai bogat decât alți oameni.


În ceea ce privește educația formală, Lev Tolstoi a fost chiar slab la învățătură, ba chiar s-a dovedit a fi indisciplinat. Însă înaintând în vârstă a dezvoltat un soi de obsesie pentru perfecțiune. Trezind în el voința și dorința de a fi cel mai bun, a reușit să devină bogat, vestit și mult mai important decât alți oameni. Tot ceea ce a câștigat în viață, a devenit o urmare firească a dorinței lui de a atinge perfecțiunea în orice arie a vieții.


Înțelepciunea lui Lev Tolstoi și geniul său literar nu se datorează doar studiului, ci mai ales vieții: nu a existat nicio nelegiuire pe care să n-o comit. Din Spovedanie aflăm că Lev Tolstoi a ucis oameni în război, a provocat numeroae dueluri pentru a ucide, a fost dependent de jocurile de cărți, a risipit banii câștigați cu sudoarea frunții de țăranii ruși, a înșelat, a păcălit, a fost desfrânat, a mințit, a furat, a băut și a fost violent până la crimă. Astfel a trăit 10 ani, o perioadă a vieții de care ne mărturisește că își aduce aminte cu oroare, dezgust și durere în inimă.


În Spovedanie de Lev Tolstoi autorul mărturisește că a fost cuprins de demonii orgoliului, mâiniei, înfumurării, cupidității și trufiei. Toate aceste experiențe și sentimente odioase l-au îndemnat să scrie. Exercițiile în scris și le-a făcut ținând jurnale, însă măiestria a pus-o în operele literare în care pentru a dobândi gloria și banii pentru care scriam, trebuia să ascund ceea ce este bun și să scot la iveală răul. Și așa am și făcut. De câte ori nu am ascuns viclean, în scrierile mele, sub o aparentă indiferență și chiar ușoară batjocoră, acele năzuințe ale mele spre bine, care constituiau sensul vieții mele.


Trăind astfel, în hăul cel mai întunecat al vieții, fiind nefericit profund chiar dacă se bucura de succes în toate aspectele vieții, Lev Tolstoi în Spovedanie admite că îl caută pe Dumnezeu, căci odată cu el i se va releva și sensul vieții. Țărmul era Dumnezeu, direcția era tradiția, vâslele erau libertatea care mi se acordase de a vâsli spre țărm, adică de a mă uni cu Domnul. Și astfel, forța vieții a reînviat în mine și eu am început să trăiesc din nou.


Astfel, odată trezit la viață, Lev Tolstoi a promovat pacifismul, s-a împotrivit cu îndârjire războiului și nedreptății, a donat bani pentru cei săraci, înfometați și oprimați. În acest mod, a dat naștere gândirii tolstoiste care susține pacea, moralitatea, iubirea dezinteresată, binele suprem și aprecierea vieții.


Contele Lev Nicolaevici Tolstoi se naște în anul 1828, în Rusia, la moșia Iasnaia Poliana. Rămâne orfan de mic. Moștenește o mică avere pe care o irosește jucând jocuri de noroc. Plănuiește să își ia o soție bogată pentru a scăpa de datoriile mari, însă se înrolează în armată și începe să scrie lucrări pe care le și publică, bucurându-se de un mare succes. Călătorește prin Europa, studiază și, în cele din urmă, se îndrăgostește și se căsătorește cu Sofia Andreevna Behrs devenită Tostoi, cu 16 ani mai tânără decât el, care îi naște 12 copii, dintre care 5 mor la vârste fragede. Copiii nu dobândesc genialitatea tatălui și nici nu împărtășesc cu acesta idealurile filosofice sau morale.


Strânge o avere impresionantă pe care dorește să o doneze celor săraci, însă familia se împotrivește, așa că se răzgândește în această privință. Lev Tolstoi este atacat de guvern, fiind considerat revoluționar periculos din cauza scrierilor și convingerilor sale, iar Biserica Ortodoxă îl excomunică. Lev Tolstoi moare la 82 de ani și este înmormântat fără ceremonie religioasă la moșia Iasnaia Poliana, așa cum a cerut, lângă toiagul mitic de care îi povestise fratele său mai mare și cu ajutorul căruia visa să dăruiască omenirii fericirea. 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.072 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.