Versuri reale. Volumul 2 - Nicoleta Ioan

Inima

Mi-e frica de iubire... inima mi-o ascund,
Mi-o acopar cu strat de ignoranta,
In gheata cat mai adanc o afund
Sa nu poata iesi la suprafata. 

Corpul nu-i mai aude glasul,
Paznic sever ii este ratiunea,
Printre suspine-si misca pasul
Calcandu-si in picioare pasiunea.

Am fost...

Ce am fost... am fost...
Toate s-au dus fara de importanta.
Nimic din ce am facut nu isi mai are rost,
Privesc la timp trecand cu nonsalanta,
Prada m-am lasat a tot ceea ce sunt.
Atent imi urmaresc simtirea,
In suflet sunetul linistii e profund...
Uitarea imi domina gandirea.
In libertatea Existentei ma afund.
In viitor sunt ceea ce devin,
Curiozitatea intampina speranta,
Increderea impartasita pe deplin
Imi creeaza din abundenta viata.