9 1/2 elegii - Michael Haulica

DESPRE SINGURATATE SI INGERI
Miroase a tei plouati. Sa fie asta mirosul singuratatii?
Singuratatea este atunci cind iubirea nu mai e.
M-am trezit cu enuntul asta afisat inapoia ochilor, niciodata nu mi-a trecut asa ceva prin minte, niciodata nu mi-am pus intrebarea "ce este singuratatea?", niciodata, si totusi...
Uite, de pilda, amaritul ala de Kronin. Toata viata a despicat firul in patru, in paispe, in osutapatruspatru. Ca ce-i iubirea? Ce-i viata? Ce-i moartea? Evident ca s-a intrebat pina a capiat si "ce-i singuratatea?", dar niciodata, NICIODATA, n-a gasit un raspuns atit de simplu ca asta: singuratatea este atunci cind iubirea nu mai e.
Si poate ca e normal sa fie asa, poate ca raspunsurile ne aleg pe noi, stau undeva deasupra, plutesc intre noi si El si, din cind in cind, vine cite un raspuns, alege pe unul dintre noi si depinde de acela, numai de el, daca il vom sti si noi sau daca va pleca cu el in mormint...

(...)