Alb si Negru. Medic in Valea Jiului - Petru Adrian Mircea

Ilustratii de Hermina Csata
Cuvant-inainte de Ioan-Aurel Pop

Volum aparut sub egida Fundatiei Transilvania Leaders

Pe coperta: Hermina Csata, Portal spre adancuri, desen in tus pe hartie, 2025

Petru Mircea simte timpul, simte oamenii, inclusiv pe oamenii carbunelui, si – lucru rar – simte cum pulseaza istoria precum o inima eterna. Avem in fata o carte de istorie, intr-un fel, dar o istorie desprinsa asa lin din viata, incat zicerile sale ne mangaie „ca vantul ce-adie pe poteci”, ne scot din cotidianul nostru sur si ne ridica, in zborul unei aripi de inger, spre ceruri, spre inalturi, spre Campiile Elizee. Autorul are, fara indoiala, un talent de prozator autentic, „nascut, iar nu facut”, un fel robust de a povesti realitati petrecute aievea, incat aceste lucruri reale se proiecteaza in sfera fictiunii literare. Impresia mea este ca aceea a marelui Poet: cartea reface o lume ca de roman, precum „stresine vechi casele-n luna ridica”. S-a dus acea lume, dar a ramas un farmec indescriptibil, cuibarit in sufletul autorului si al meu, o lume cu iz de tinerete, pe care cei de-acum nu o vor cunoaste vreodata, dar se vor putea apropia de esenta ei citind aceasta carte, modest, dar intelept scrisa in „alb si negru”. – Ioan-Aurel Pop

Fara niciun fel de indoiala, voi socoti mereu ca experienta castigata la Uricani a contat pentru intreaga mea viata de medic, punand ordine, impreuna cu stagiul de internat, in ceea ce invatasem din carti si, pentru mai tarziu, sedimentandu-se intr-un anumit mod de abordare empatic, minutios si rational, al fiecarui pacient. A fost o lectie de medicina, de medicina practica, Uricaniul. – Petru Adrian Mircea

Petru Adrian Mircea, fiul prozatorului Dumitru Mircea, este medic, Profesor emerit al Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca. Specializat in medicina interna si gastroenterologie, este unul dintre contributorii recunoscuti la crearea scolii romanesti de ultrasonografie generala. A fost pentru opt ani decanul foarte tanar al Facultatii de Medicina si apoi prorector al universitatii, contribuind la multe dintre innoirile realizate in cele doua institutii.

Printre numeroasele sale scrieri de specialitate se cuvin amintite cele trei volume ale Tratatului de Ultrasonografie Clinica, elaborate in calitate de editor intre anii 2000–2008 impreuna cu Profesorii Radu Badea si Sorin Dudea. Primul volum al Tratatului a fost premiat de catre Academia Romana, iar cel de-al treilea de catre Academia Oamenilor de Stiinta din Romania. Ca recunoastere a meritelor sale in viata academica din Romania, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii „Ovidius” din Constanta, respectiv al UMF „Victor Babes” din Timisoara.

In domeniul beletristicii, impreuna cu Profesorul Angelo Bulboaca, a coordonat si a contribuit cu scrieri la publicarea volumului omagial Roman Vlaicu. Omul, medicul, profesorul desavarsit (Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2023), dedicat maestrului sau, Profesorul Roman Vlaicu, carte la care au colaborat douazeci si sapte dintre elevii acestei personalitati emblematice pentru scoala romaneasca de medicina.

Hermina Csata este o artista vizuala consacrata, absolventa a Academiei de Arte Vizuale din Cluj-Napoca la clasa maestrului Paul Sima, de la care a preluat rigoarea compozitiei si rafinamentul cromatic. Artista onoreaza o mostenire culturala de patru generatii de pedagogi, activand timp de peste trei decenii (1991–2025) la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea”. Creatia sa exploreaza „topografii afective” prin solutii tehnice inovatoare cautand echilibrul intre forma si emotie.

Activitatea sa a fost recompensata cu distinctii prestigioase la Salonul National de la Resita (1998), Salonul National de Desen de la Arad (1999), Bienala Internationala de Grafica Mica de la Iasi (2025) precum si cu Premiul Uniunii Artistilor Plastici din Romania pentru artele textile (2001).

Proiectele sale recente cuprind expozitiile personale „In cautarea Paradisului Pierdut” (2025), „Fluxus Mirabilis” si „Diving in Utopia” (2026).

Despre universul sau interior si despre geneza ilustratiilor de fata, artista marturiseste:

„Intotdeauna mi-a placut sa desenez. E drept ca ma atrage culoarea si materialitatea, dar mai mult ca orice ma fascineaza provocarile, fiind incorigibil tributara tentatiei de a-mi forta limitele. Aceasta carte mi-a placut de la primele randuri, asa ca mi-am dorit sa-i acompaniez scriitura cu desene care-mi ofera sansa de a privi printr-o lucarna spre trecutul pudrat cu aurul nostalgiei, acela in care desenam ilustratie.”

RECENZII