Amintiri din LiubliAna - Ana Kos

Cerc vicios
Suntem o lume de oameni raniti
Si ne purtam traumele sub piele,
Farduri, zambete si podoabe,
Din cand in cand, le lasam sa sangereze
Prin ranile pe care le provocam altora,
Cu taisul vorbei, al judecatii, instrainarii, incremenirii,
Al uitarii sau mangaierii refuzate.
Durerea lor n-o ostoieste pe a noastra,
Dar ne face s-o uitam o vreme,
Ca sa nu mai simtim
Stransoarea pielii
Care sta sa plesneasca.