Apostol. Editie omagiala Sfanta Manastire Putna

Lecturile biblice din cadrul Sfintei Liturghii reprezinta miezul si elementul cel mai vechi, constitutiv, al primei parti a acesteia, numite Liturghia catehumenilor sau Liturghia cuvantului. Daca lecturile veterotestamentare din Lege si Profeti au disparut din Liturghiile ritului bizantin aproape cu totul (cu exceptia Liturghiilor unite cu Vecernia), cele noutestamentare au locul lor statornic in cadrul celebrarii euharistice, fiind precedate de versete sugestive din Psalmi (numite Prochimene si Aliluiare).
De aceea, Apostolul este o carte strict necesara savarsirii Dumnezeiestii Liturghii si a majoritatii slujbelor ortodoxe. El cuprinde cartile Noului Testament in afara de Evanghelii si Apocalipsa. Numele consacrat ii dezvaluie continutul, format din scrieri apostolice, care cuprind viata, activitatea si invataturile Apostolilor Mantuitorului. Intrucat aceasta colectie se deschide cu Faptele Apostolilor, numite in limba greaca Praxeis, intreaga carte s‑a mai numit in vechime, la noi, si Praxiu sau Praxapostolos. In Biserica Ortodoxa Romana, incepand din secolul al XVII‑lea, textul scripturistic a fost impartit in pericope (pasaje, fragmente), spre o mai usoara intrebuintare, iar cuprinsul a fost organizat dupa modelul Sfintei Evanghelii, continand intai pericopele din lectura cursiva (incepand cu Faptele Apostolilor si terminand cu Epistola catre Evrei, adica de la Pasti la Sambata cea Mare), continuand cu pericopele numite ale Minologhionului (specifice fiecarui praznic si Sfant mai important, asezate pe lunile si zilele anului bisericesc), si incheind cu pericopele citite la Sfinte Taine si ierurgii.
Sfintii Parinti ai Bisericii vorbesc despre importanta si semnificatiile acestor lecturi in comentariile lor liturgice.
Astfel, despre Prochimen, Sfantul Gherman al Constantinopolului († 733) scrie ca „psalmul pus inainte inseamna revelarea si anuntarea venirii lui Hristos de catre proroci” (Talcuirea Sfintei Liturghii, 28), iar Sfantul Maxim Marturisitorul († 662) arata ca frumusetea psalmilor cantati care preced citirea Apostolului exprima „bucuria care vadeste impartasirea de bunatatile dumnezeiesti si care, pe de o parte, misca sufletele spre dragostea curata si fericita a lui Dumnezeu, iar, pe de alta, le starneste si mai mult spre a uri pacatul” (Mystagogia, XI).
Despre lectura din Apostol, marele exeget al cultului ortodox, Sfantul Simeon al Tesalonicului († 1429), arata ca „se citeste mai intai Apostolul, si apoi se vesteste Evanghelia, pentru ca mai intai au fost trimisi, fiind intariti, ucenicii, care au vestit Evanghelia inconjurand in alergarea lor lumea”, iar „citirea cuvintelor apostolilor arata trimiterea apostolilor la neamurile pagane” (Tratat asupra tuturor dogmelor credintei ortodoxe, 67). Sfantul Maxim, in comentariul sau liturgic cu caracter eshatologic, prezinta lectura apostolica drept simbol al timpului de fata, dintre inaltarea Mantuitorului si a doua Sa venire (exprimata prin citirea Evangheliei), timp in care „invatam legile luptelor dumnezeiesti si fericite, dupa care razboindu-ne ne invrednicim de cununile biruintei din imparatia lui Hristos” (Mystagogia, X). Dupa Sfantul Simeon, „arhiereii si preotii, dar nu si diaconii, sed atunci cand se citeste Apostolul, pentru ca si ei au harul apostolic” (Tratat asupra tuturor dogmelor credintei ortodoxe, 65).
Dupa citirea Apostolului, cel ce prezideaza sinaxa (protosul) rosteste catre citet (anagnost): „Pace tie!”, expresie care, potrivit Sfantului Maxim „indica bucuria si laudele (…) prin care Dumnezeu pune hotar luptelor purtate pentru adevar (…) daruind pace prin desfiintarea trupului pacatului si dand sfintilor harul nepatimirii, drept cununa a ostenelilor pentru virtute” (Mystagogia, XII).
Cantarea Aliluia, care urmeaza, este interpretata de Sfantul Simeon al Tesalonicului ca „lauda adusa lui Dumnezeu, ce vesteste venirea harului lui Dumnezeu, care e citirea Evangheliei”, iar „inaintea Evangheliei se face tamaiere din pricina harului Duhului dat plecand de la Evanghelie in toata lumea” (Tratat asupra tuturor dogmelor credintei ortodoxe, 66 si 68). Episcopul Nicolae al Andidei (sec. XI), in comentariul sau liturgic, spune: „cadirea in momentul cantarii imnului Aliluia, cu miscarea continua a cadelnitei, arata harul Sfantului Duh dat ucenicilor atunci cand i-a trimis sa vindece toata boala si neputinta in Israel” (Comentariu liturgic, XVII).
Importanta acestor lecturi biblice pentru viata duhovniceasca a crestinilor ortodocsi se vede si din faptul ca Apostolul a fost unul dintre cele dintai texte scripturistice traduse in limba romana, asa cum atesta Codicele Voronetean (sec. XVI), iar prima tiparire a lui a fost realizata de diaconul Coresi in anul 1566. Apoi cartea aceasta a vazut lumina tiparului in repetate randuri, ultima editie fiind in anul 2014.
Prezenta editie, omagiala, a Apostolului este publicata in anul 2019, declarat de Sfantul Sinod Anul omagial al satului romanesc (al preotilor, invatatorilor si primarilor gospodari) si Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu si Iustin Moisescu si al traducatorilor de carti bisericesti in Patriarhia Romana si cu ocazia implinirii a 550 de ani de la sfintirea Manastirii Putna.
Textul Apostolului il reproduce pe cel al editiei din anul 2014, publicat la Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, si este infrumusetat acum cu frontispicii si miniaturi realizate de catre parintii monahi de la Sfanta Manastire Putna, dupa Tetraevanghelele din epoca stefaniana, aflate in prezent in Muzeul manastirii.
Despre importanta si locul special pe care il ocupa aceasta carte de cult in viata Bisericii Ortodoxe au scris in Prefetele editiilor vechi ale acesteia domnitori luminati, ierarhi carturari, ieromonahi traducatori si mesteri tipografi. Dintre acestia ne‑am oprit atentia asupra randurilor scrise de: Dimitrie Logofatul, mitropolitii Tarii Romanesti Neofit Cretanul (1690–1753) si Grigorie II († 1787) si episcopul carturar Damaschin al Ramnicului (c. 1660–1725).
„Vazand imputinarea sfintelor si dumnezeiestilor carti, am muncit cat am putut, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scris si am sfarsit aceste de suflet folositoare carti, pe care Sfintii Apostoli prin Sfantul Duh le invatasera, le propovaduisera, luminand toata lumea. […] Fiindca cel intru Treime inchinat Dumnezeu a binevoit sa umple Biserica Sa cu sfintele carti spre lauda si folosul celor ce citesc, Lui Slava si putere in vecii vecilor. Amin!” scria Dimitrie Logofatul, traducator de carti bisericesti si unul dintre primii tipografi care s‑au ostenit pe pamant romanesc, in Epilogul asezat la finele Apostolului, in slavona, tiparit de acesta la Targoviste, in anul 1547.

Episcopul carturar Damaschin al Ramnicului, traducator de carti bisericesti si tipograf, scria in prefata Apostolului tiparit de acesta la Buzau, in 1704, urmatoarele: „Si eu nevrednicul, faptura a mainilor lui Dumnezeu, a Stapanului Celui Preaslavit in Treime, desteptandu-ma spre cunostinta bunatatii sfintirii Sale celei multe, ce a facut si face cu mine, stiind ca nimic dintru a mea vrednicie nu fac, ci orice incep, spre lauda Lui, a Lui este vointa, si ce sfarsesc, a Lui este lucrarea; pentru aceea imi plec si trupul meu si sufletul impreuna cu toate simtirile si ma inchin Lui, si proslavesc Sfant numele Lui, si-I multumesc de toata facerea Lui de bine. Caci bine a voit de m-a facut Lui-si slujitor si lucrator intru a Lui duhovniceasca vie, si m-a indemnat de am inceput, si mi-a ajutat de am tiparit aceasta sfanta carte, Apostolul.”
„Toata lucrarea buna si de folos ce se face de oameni este bine placuta lui Dumnezeu, iar mai vartos este aceea ce se face spre cinstea si lauda propovaduirii Cuvantului Celui adevarat si spre lauda Sfintei Biserici (precum dumnezeiestii si sfintii Apostoli prin propovaduirea lor au inmultit si au semanat in toata lumea samanta bunei propovaduiri a Cuvantului Celui adevarat)” scria Neofit Cretanul, mitropolit al Tarii Romanesti (1738–1753), in prefata Apostolului tiparit la Bucuresti, in anul 1743.

Mitropolitul Grigorie II al Tarii Romanesti (1760–1787) scria in prefata Apostolului tiparit la Bucuresti in anul 1784 urmatoarele: „Aceasta apostoleasca carte, care sufletele catre adevar si catre mantuire le atrage, primiti-o cu bucurie, ca pe un odor dumnezeiesc, si cand se citeste in biserica la vremea slujbei, sa ascultati cu mare luare aminte, ca sa va folositi de invataturile ce se cuprind intru dansa.”
Binecuvantam cu multa bucurie duhovniceasca publicarea prezentei editii, omagiale, a Apostolului, in semn de omagiu pentru toti traducatorii de carti bisericesti, avand totodata incredintarea ca ea va contribui la o mai buna intelegere a locului si rolului Sfintei Scripturi in cadrul Dumnezeiestii Liturghii si in viata duhovniceasca a slujitorilor altarului, a monahilor si a tuturor credinciosilor doritori de mantuire.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane