Australopitecul - Petru Istrate

In romanul Australopitecul, Petru Istrate exploreaza cotidianul prin prisma unui narator dezimplicat, accentul epicului fiind focalizat asupra unor detalii semnificative, printr-o tentatie, subtextuala sau aparenta, a fragmentaritatii. Prozatorul se dedica unei observatii minutioase a fisurilor si incongruentelor realului, prin circumscrierea unor profiluri si comportamente umane, a unor scene, intimplari si dialoguri ce sustin cu succes edificiul narativ. Scriitorul surprinde, prin strategii narative adecvate, stari latente sau confuze, crize morale, degringolade afective si tragicomedii paradoxale, intr-un stil sobru, dezimplicat, neutru, prin care stridenta emotiilor pare sa fie dezamorsata. Personajele isi releva, pe parcursul romanului, insuficienta ontica, inadecvarea la o lume insalubra si alienanta, resimtind insa si nevoia unei revanse utopice si compensatorii la regimul impus al inadecvarii.

IULIAN BOLDEA

RECENZII