Cainele de langa drum - Czeslaw Milosz

Daca Miłosz a scris candva propria metafizica, in mod cert aceasta este Cainele de langa drum. Nu este o metafizica vesela, dar, din cate cunosc, nicio metafizica nu este vesela. (...) Sub norul raului apare binele, iar raul se agata de bine si se tine scai; la fel se intampla cu sinceritatea si mistificarea, comedia si tragedia, credinta si disperarea, identitatea si alteritatea. (...)

Dar s-ar putea ca Miłosz sa nu fi scris asa? Nu, nu a scris asa, pentru ca nu ar fi fost interesant. A scris cu totul altfel. A scris despre varietatea de neinteles a destinelor umane, despre privirile intamplatoare asupra unor lucruri obisnuite si banale, in timp ce din aceste franturi de privire se desprinde instantaneu un licar provocat de ceva tainic, de neinteles, starnind neliniste.
Leszek Kołakowski

Ce reprezinta, de fapt, Cainele de langa drum? Inca o modalitate de a cauta „o forma mai cuprinzatoare”? Cu siguranta si asta. Caracterul eterogen al volumului sugereaza acest lucru. Exista aici de toate. In prima parte, versuri noi, cat si unele parca scoase din sertar, insotite de enunturi scurte in proza, care capata deseori forma unor sentente surprinzatoare. In plus, putem gasi, printre altele, fragmente ale unor cantece vechi, insemnari ale unor vise, citate din Jurnalul de ocupatie al scriitoarei Zofia Nałkowska si din volumul Totul este poezie al lui Stachura (...). Partea a doua, Subiecte pe care le cedez, are in schimb un alt caracter, cuprinzand forme scurte in proza, a caror apartenenta de gen este greu de precizat. (...)

Care este concluzia? In intentia autorului, Cainele pare a fi o sinteza a creatiei, cel putin un important bilant artistic al realizarilor de pana atunci.
Aleksander Fiut

RECENZII