Cand bunicul era nepot... - Aureliu Busuioc

La inceput de vacanta, verisorii Nic si Madalin, dupa cateva dueluri verbale spectaculoase, constata ca au sa-si spuna unul altuia ceva important. Nic descopera in podul casei, intr-un geamantan vechi, Jurnalul de bord tinut de bunicul pe cand era nepot si visa sa ajunga mai repede la varsta lui Robert Grant pentru ca sa demonstreze ca la paisprezece ani poti fi un foarte bun capitan de vas... Jurnalul povestea despre toate intamplarile prin care a trecut bunicul pana cand a devenit un adevarat marinar, apoi capitan de cursa lunga... Madalin gaseste in scorbura unui tei (unde credea ca se ascunde o cotofana) o harta cu niste semne stranii (un cerculet, o sageata spre satul Opariti, o fantana...), care, spera el, ii vor ajuta sa dea lovitura, sa devina celebri! Doi tineri descopera o retea de spionaj! Un depozit de arme sau bani... Fascinati de adolescenta plina de peripetii a bunicului lor, cei doi verisori, insotiti de foxterierul Riki, pornesc in cautarea propriilor aventuri.
"Da, am ramas copil. Cred ca in fiecare scriitor trebuie sa traiasca un copil. Cartea nu este un pedagog sau, daca vreti, este un pedagog "invers". Ea nu raspunde, ea intreaba si te ajuta sa afli singur raspunsurile corecte. Dar, ale tale. Raspunsuri gata intotdeauna au numai politicienii si politistii. Cartea iti poate fi prieten sau dusman, si acestia nu se pot substitui reciproc. Fireste, e vorba de cartea scrisa cinstit." - Aureliu Busuioc