traducere: Alexandru Cistelecan
Sa luam acum in considerare teza care rezuma lectia Auschwitz-ului: omul este cel care supravietuieste omului. In primul sens, ea se refera la musulman (sau la zona gri) si va desemna capacitatea inumana de a supravietui omului. In cel de-al doilea, ea se refera la supravietuitor, si numeste capacitatea omului de a-i supravietui musulmanului, non-omului. Dar, la o privire mai atenta, cele doua sensuri converg intr-un punct, care constituie, ca sa spunem astfel, nucleul lor semantic cel mai intim, in care cele doua semnificatii par sa coincida pentru o clipa. In acel punct sta musulmanul; si, in el, se desprinde cel de-al treilea – mai adevarat si, in acelasi timp, mai ambiguu – sens al tezei, acela pe care Levi il proclama spunind „ei, musulmanii, strivitii sint martorii integrali”: omul este non-omul; cu adevarat uman este cel a carui umanitate a fost in intregime distrusa.
Giorgio Agamben s-a nascut in 1942 la Roma. Preda estetica la Universitatea din Venetia si este profesor invitat la diferite institute europene si americane, printre care si prestigiosul European Graduate School, unde este coleg cu Peter Sloterdijk, Jean Baudrillard, Slavoj Žižek, Alain Badiou si alti filosofi contemporani de prim rang. Fost participant la seminariile lui Heidegger, este responsabil cu editarea in limba italiana a operei lui Walter Benjamin. Dintre lucrarile sale amintim: Bartebly, la formula della creazione (Quodlibet, 1993, cu Gilles Deleuze), Mezzi senza fine. Note sulla politica (Bolati Boringhieri, 1996), Quel che resta di Auschwitz. L’archivio e il testimone (Bolati Boringhieri, 1998), La comunità che viene (Bolati Boringhieri, 2002), Stato di eccezzione (Bolati Boringhieri, 2003), Profanazioni (Nottetempo, 2005).