Cerul din burta - Ioana Nicolaie

„Cerul din burta este un volum care nu incape in rind. Nu stiu sa mai existe o carte de acest tip – la un astfel de nivel poetic – in literatura romana.“ a scris Paul Cernat la aparitia cartii. „Nu cunosc, in literatura romana, o incercare similara de roman al maternitatii, aproape un jurnal in versuri al celor noua luni de dinaintea nasterii unei fiinte noi.“ a concluzionat Oana Catalina Ninu intr-o cronica. „La prima vedere, noutatea unui astfel de text se reduce la noutatea temei. Dupa socul primelor pagini, te intrebi de ce in literatura noastra nu s-a mai scris despre latura fizica, mai putin sublima, a maternitatii.“ a remarcat Ovidiu Verdes intr-o recenzie. Dupa doua decenii de la prima editie, dupa mai multe traduceri – in suedeza, germana si bulgara –, Cerul din burta continua sa fie o carte cautata. Faptul ca prin ea s-a deschis o usa catre un vast teritoriu necartografiat, cel al maternitatii, o situeaza in sirul cartilor esentiale. Ce face din ea o carte iubita? Un posibil raspuns l-a dat insasi autoarea intr-un interviu: „In Cerul din burta sunt eu, dar si mama, cu cei doisprezece copii ai ei, dar si alte mame, cunoscute sau nu, cu povestile lor concentrate. In centrul marii intimplari e un baietel nenascut. Si, foarte aproape, se afla Mir, adica Mircea Cartarescu, viitorul tata.“

Construita pe mai multe paliere – fiziologic, poetic, filozofic, mistic –, folosindu-se de principiul jurnalului si de tehnica poeziei, mixind stari si istorii, Cerul din burta este o carte profunda si seducatoare, cu totul singulara in literatura romana.

„Am scris Cerul din burta asa cum intr-o dimineata deschizi sifonierul si imbraci rochia cea mai frumoasa. Am scris Cerul… de doua ori pentru o singura carte. Intii din fragmente – plate, fara trucaje literare – ale zilelor in care eram insarcinata. Apoi turnind toate acestea in rescriere fara gen – parte proza, parte poezie –, mizind mai ales pe autenticitate. Cartea aceasta nu-i despre cliseu, despre «gratia» maternitatii, ci despre spitale, prejudecati, uneori suferinta concreta. E despre povestea mai mare care ne contine pe toti, despre umanitate si iubire. E cartea despre cum prin femei continua lumea.“
Ioana Nicolaie

RECENZII