Cimitirul din Nord-Vest - Ioan Dersidan

Cand rancheza deodata, usor, oprindu-se, razant langa locul crucilor de demult, stiam ca iar am dat de urme, ca Igor, o singura data, cand a urlat speriat, lipit de tureacul cizmei mele, dar nu eram sigur cine pe cine urmareste si sparie, caci armasarul trecea zburand peste hartoape si ocolind hatisurile arboretului tanar si ierburile cat gardul, din zona ruinelor vechiului conac, inceput de bunicul lui, Petruta cel batran.