De la profesorii de fizica din scoala ramasesem cu ideea ca diversele forme de energie mecanica, electrica, magnetica etc. se transforma dintr- una in alta si, in final, se ajunge la un fel de Cenusareasa a energiilor, energia termica, mai cunoscuta, popular, sub denumirea de caldura, care nu se mai transforma in altceva. Nimic mai fals!...
Aceasta reintra in diverse procese de transformare, iar daca nu, contribuie la cel mai mare stocator de caldura, care este Pamantul, de unde, mai nou, se extrage, cu ajutorul pompelor temice pentru diverse aplicatii domestice.
La fel este si cu circuitul apei in natura.
Dar cum este cu iubirea?
Dupa Kierkegaard, cea mai buna forma de conservare a iubirii este prin inghetare, o iubire neconsumata devine vesnica, iar o iubire care se incalzeste se topeste si dispare. Ce stranie asemanare cu apa!...
Si,… ce este rau in asta?...
Iubirea fierbinte, nu cea inghetata, produce copii, care la randul lor au parte de alte iubiri, si asa se ajunge la circuitul iubirii in natura.