De-figurarea reflexului antropologic al spectacolului in absenta reconfigurarii (Dinamici teatrale prin mentalul colectiv discontiguu si prin cel izolant) - Cristian Stamatoiu

Postfata de George Banu,

care, in momentul redactarii ei (2015) pentru intregul nostru demers critic in mai multe volume, era Profesor de studii teatrale la Sorbona – Paris si Presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru. Si, cu atat mai mult, astazi, dupa regretabila sa disparitie din 2023, asertiunile acestea se profileaza a fi la fel de viabile, precum atunci cand celebrul critic ne-a facut onoarea de a ni le dedica.

Pascal scria: „E mult mai frumos sa stii ceva despre tot, decat sa stii totul despre ceva: aceasta universalitate e cea mai frumoasa”. In Occident atractia pentru perspectiva panoramica a disparut in favoarea privirii microscopice si a examinarii detaliului. Cartile lui Mircea Eliade n-au fost ele criticate mai ales in numele acestui proces intentat unui vechi spirit de „enciclopedist” de catre agresiva armata a „specialistilor”? Desi educat in Romania, aceasta deschidere nu imi e personal familiara, dar ii resimt necesitatea formatoare si admit valoarea pedagogica. Privirea panoramica revela relieful geografic al unui domeniu, cea microscopica, secretele sale geologice. Tinerii debutanti castiga explorand larg, cercetatorii obstinati reducandu-si extinderea viziunii. Aceasta-i alternativa. Cristian Stamatoiu indrazneste sa propuna o perspectiva vertiginoasa asupra teatrului. Un asemenea curaj, azi rar, unic, merita salutat. El se constituie in ghid si ne invita la o calatorie pe care nu o mai indrazneam si care, sper, nu-si va rataci cititorii. Sa indraznim sa-i urmam pariul!

Profil de autor

Cristian Stamatoiu (cristian. stamatoiu@uat. ro)

Membru UNITER, titular al cursului de Istorie a teatrului la Universitatea de Arte din Tirgu Mures si fost titular al lectoratului de Limba si civilizatie romana la Universitatea din Strasbourg (Franta), a abordat in romana si franceza o eseistica dezvoltata cu mijloacele antropologiei culturale si ale stilisticii functionale.

Dupa ce a urmarit prelungirea structurilor locuirii inspre cele ale mentalului creativ (Cariul din „limba de lemn”. Eseu asupra liricii soresciene – 1995), s‑a afirmat ca si „caragialeolog” in continuarea „scolii critice” a lui V. Fanache. Titluri de carte, precum: I. L. Caragiale si patologiile mass‑media (1999), „Caragialumea” – matrice si prefigurare (2003), cat si o pleiada de articole publicate in tara si strainatate, au evidentiat original actualitatea operei lui I. L. Caragiale. Demersul critic a vizat tipologizarea exprimarilor deficitare care anima personajele lui Caragiale, urmata de reidentificarea aceleiasi tipologii in fluxurile mediatice de astazi, demonstrandu‑se asadar ca salturile tehnologice din ultimul secol nu au condus si la ameliorarea caracterului uman, ba dimpotriva: „Lantul slabiciunilor” comunicationale in lumea lui Caragiale si in cea de azi” (2015). In acest context autorul a lansat si un concept critic ce surprinde consubstantialitatea intregului univers caragialian, dar si complicitatea sa cu orice realitate care cultiva selectia negativa a valorilor: „Caragialumea”.

Preocuparea sa constanta pentru abordarile holistice si transdisciplinare se concretizeaza si prin aceasta a doua parte a unei inedite istorii antropologice a teatrului insotind initial structurile mentale colective contigue (Configurarea reflexului antropologic al spectacolului, 2022), si, apoi acum, pe cele discontigue si izolante.

In paralel, autorul publica tot in 2015 si un volum de studii bilingv (in romana si franceza, cu o anexa in engleza), referitor la degenerescenta unor expresii de provenienta franceza in limbajul unor personaje autohtone de comedie: Etimologii populare „francoafone” in dramaturgia romaneasca („Filiera” cazurilor: V. Alecsandri, I. L. Caragiale si extensia spre E. Ionescu) / Des fausses étymologies « franco-aphones » dans la dramaturgie roumaine (« La filière » des cas de: V. Alecsandri, I. L. Caragiale et l’extension vers E. Ionesco).

De asemenea, participarea sa constanta la colocviile Festivalului International „Lucian Blaga” de la Sebes a fost concretizata prin editarea in documentele manifestarilor a unor comunicari tot multilingve referitoare la complexitatea operei blagiene.

Dupa decenii de critica si istorie teatrala, autorul s-a hotarat sa treaca si de cealalta parte a „baricadei scenice”, publicandu-si in 2021 dramaturgia antologata in volumul Trilogia dramatica 2+1.   

RECENZII