Dedal si Cronos. Despre poezia ruinelor - Mihai Vornicu

Poetul romantic, invaluit in mantie neagra, pe cap palarie cu boruri largi ori cu pletele in bataia vintului, se asaza linga ruina spre a observa dimensiunea cosmica a timpului. Scopul adinc al contemplarii relicvelor este atingerea altitudinii spirituale care transmite sentimentul iesirii din structura lineara si ascendenta a scrugerii vremii: piatra naruita a fost martora unui prezent de altadata, devenit pentru noi trecut indepartat, si-i poarta misterior, in halou, umbra mumificata. Prin ea, istoria se face dintr-odata reversibila si se rastoarna spre secolele si mileniile apuse, chemindu-le fantomele la o viata noua, imaginara. Reveria sub zidurile roase de multimea anilor e poate o forma nostalgica a eterne aspiratii umane catre calatoria in timp si catre nemurire…

Autorul