Destine in umbra timpului. Istorii pentru Istorie - Mihaela Albu

Un arbore genealogic – atat cat se poate reconstitui – trimite, de buna seama, nu numai la o parte dintre membrii unei familii, ci si spre o lume pe care o stii din carti, la care adaugi relatari orale sau intamplari consemnate in jurnale si memorii de unii dintre protagonistii ei sau chiar, cand este cazul, consemnari din documente oficiale.

Fiecare om este, desigur, curios sa stie de unde vine, ce gene poarta in el, cine i le-a dat si, nu mai putin, cum au fost inaintasii lui, cum aratau, cum se imbracau, cat (si cum) au trait, cine le-au fost prietenii, ce bucurii si dureri au avut, ce au facut in timpul existentei lor pe acest pamant.

Dar, pe langa toate acestea, se cuvine a sti cum au fost timpurile in care ei si-au dus viata, timpuri determinate de evenimente, de faptele unor oameni in cele din urma si, mai ales, cum i-a afectat pe ei mersul istoriei. Ce vremuri au trait, asadar, si, cu deosebire, cat le-au marcat existenta realitatile istorice.

In cazul nostru, al romanilor, nu s-a sters inca amintirea comunismului, dar, nu mai putin, ar trebui aduse in memoria celor de azi si realitatile cultural-istorice de dinainte de comunism.

In ceea ce ma priveste, intorcandu-ma pe firul timpului, am reusit sa aflu informatii despre bunici si strabunici, sa cunosc o parte din viata lor, viata in mare parte supusa realitatilor vremii. Aproape tot ceea ce stiu astazi despre ei (si ma straduiesc sa las cat mai putin – din ceea ce este cu adevarat semnificativ – trecut in uitare) se datoreaza, pe langa povestirile relatate de apropiati, mai ales unor consemnari din presa vremii si unor documente (de familie, dar si din arhiva CNSAS, din dosarele de urmarire ale bunicului si unchiului meu, precum si ale celor apropiati lor, din „Notele informative” ale diversilor „agenti” racolati de Securitate, iar mai apoi, dupa ce au fost arestati, din Rapoartele de interogatoriu).

Si familia noastra, asa ca multe alte familii, „si-a avut astfel, nedoriti – cum, cu ironie amara, se exprimase Sanda Golopentia – cronicarii ei. /…/ Securistii sunt adusi sa colaboreze cu noi in calea intoarsa pe care o parcurgem catre amintirile vietii de dupa razboi, din anii bolsevizarii Romaniei.” (v. Viata noastra cea de toate zilele, Ed. Spandugino, 2023, p. 21.)

Am incercat asadar sa „recuperez” cateva istorii cu ajutorul unor documente, chiar scrisori si notatii zilnice ori fotografii, constienta fiind totusi ca nu am reusit sa gasesc decat o mica parte din ceea ce ar fi ajutat la completarea informatiei.

Sunt un fel de „studii de caz” din anii de dinainte si de dupa instaurarea comunismului.

Am pornit la drum cu convingerea ca ansamblul capitolelor acestei carti, alaturarea destinelor unora dintre membrii familiei mele pot deveni o cronica, dar nu atat „de familie”, cat a vremii pe care ei au traversat-o.

Interesul este, desigur, si in plan personal, dar poate fi extins, datorita faptului ca, in timp, viata fiecarui barbat dintre stramosii mei pe linie paterna, atat cat m-am putut documenta, reflecta, pe langa istoria proprie, istoria tarii. Ei au trait intr-o epoca in care evenimentele istorico-politice le-au influentat major existenta, dar, rand pe rand, ei insisi, implicandu-se, au influentat destinul locului in care au trait.

RECENZII