Lucrarea pe care o oferim cititorilor are ca punct de plecare Dictionarul de omonime aparut la Editura. Vox Bucuresti, 1997, in colaborare cu prof. Gh. Bulgar. Insusi titlul, Dictionar de omonime. Lexicale si gramaticale, subliniaza faptul ca, alaturi de omonimele lexicale, unanim acceptate de specialisti, sunt inserate acum si omonimele care vizeaza forme morfologice prezente in paradigma unor cuvinte sau la categorii morfologice diferite, precum: cer, ceruri, s. n. cer, ceri, s m. (arbore); cer, vb. a ceret: ind. pz. pers. 1 sg. si pl.; muiere, s. n, "faptul de a muia" si muiere', s. f. (pop.). femieie, sotie; sare s. n., vb. a sari: ind. pz., Cuprinderea tuturor acestor tipuri de omonime in aceeasi lucrare isi gaseste explicatia in faptul ca un complex sonor identic poate imbraca contururi (lexicale, gramaticale sau atat lexicale cat si gramaticale) diferite, individualizandu-se, de fiecare data, intr-un cuvant autonom. In plus, chiar manualele scolare si alte lucrari recent aparute, care se adreseaza direct elevilor si tinerilor, se refera deopotriva, dar nu suficient de diferentiat, la toate tipurile de omonime. Constituind asadar o cerinta a scolii noastre, aflata intr-un proces de profunde transformari, nu credem ca, acceptandu-le, ajungem la "identitati formale complicate, vaste, derutante, - dincolo de limitele stricte ale omonimiei".