„Dictionarul Luceafarului eminescian este prima lucrare de lexicografie consacrata unei singure opere poetice romanesti, si anume unui «arhi-text» (text poetic integral, concept si realizare in premiera absoluta), constituit din forma definitiva, versiuni si variante. Incercarile bruionare nu reprezinta distilatul limbaj poetic eminescian, purtand girul autorului prin publicarea in timpul vietii, ci limbajul poetului Mihai Eminescu, asa cum o arata manuscrisele, in incercarea de a i da forma ideala; numeroase versuri nu numai ca se ridica la valoarea celor din antume, ci adesea o covarsesc. Aceste versiuni si variante nefinisate contin un lexic deosebit de bogat si interesant.
Dictionarul incearca prezentarea creatiei poetice din perspectiva lexicului, optiunile individualitatii creatoare fata de mijloacele oferite de limba; totodata, cu limitele inerente, este o tentativa de incursiune intr-un anume univers imaginar, construit prin limbajul poetic. Tulburatoarea problema a Luceafarului eminescian cuprinde si emotia descoperirii, in receptare, a genezei sale. Din punctul de vedere al cunoasterii etapelor creatiei, Luceafarul a avut un destin la fel de deosebit ca si evolutia framantata a exegezei sale, care de 120 de ani asalteaza, din diverse perspective, taina acestui seducator poem.
Cunoasterea si recuperarea in circuitul valoric a variantelor manuscrise ale poemului are, de asemenea, o istorie ce imbie inca. Adevaratul laborator al lucrului asupra expresiei il vom putea urmari in avatarurile variantelor din cadrul unei versiuni, asa cum editia noastra le prezinta, pe coloane paralele. In aceasta faza a lucrului, pentru fiecare versiune in parte, Eminescu nu a meditat neaparat asupra perfectiunii versului, ci s-a concentrat asupra „ideii poetice”, care este „sufletul”, cum zice poetul. Revenirile ulterioare, de la o versiune la alta, atesta, pe langa continuitatea creatiei, cu meandrele, cu inovatiile unor idei poetice insolite, si un altfel de proces, cel al rafinarii stilistice. Intentia editiei noastre este reflectarea travaliului eminescian la o versiune, inlesnind urmarirea variantelor cu transformarile, prefacerile spontane si revenirile lor la forme anterioare.”
(Rodica Marian)