„Se povesteste ca cineva a vazut un sarac. I‑a fost mila de el, si‑a dezbracat haina si i‑a dat‑o. Cel miluit s‑a dus la prima carciuma, a vandut‑o si a baut toti banii. Cand a aflat cel care‑i daduse haina, a fost foarte mahnit si in ziua aceea n‑a avut liniste. In noaptea urmatoare a avut un vis care l‑a linistit. Se facea ca a venit Iisus Hristos la dansul, imbracat in haina lui, si i‑a zis: «Vezi ce bine mi se potriveste?» Ajunsese acolo unde trebuia. Celui milostiv i s‑a socotit milostenia, indiferent de ceea ce facuse cel miluit cu ea.”
Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului,
„Talcuri noi la texte vechi”, Sibiu, 1989, p. 363
Lipsa pacatului nu‑l face pe om bun, daca nu savarseste fapte concrete de iubire fata de aproapele. Stiind ca dupa ce murim nu mai putem lucra pentru mantuirea noastra si ca criteriul dupa care ne va judeca Mantuitorul Hristos este atitudinea noastra fata de aproapele, sa ajutam cu ce putem pe cei aflati in lipsuri si suferinta, pentru ca Mantuitorul sa ne spuna: „Intrucat ati facut unuia dintr‑acesti foarte mici (umili, neinsemnati) frati ai Mei, Mie Mi‑ati facut”. (Matei 25, 34‑40).
Dr. George Stan