Dosarul Pascaliei. Reconstituiri din arena publicistica interbelica. Volumul 2. Curentul - Carmen Ciornea

Si, intr-o zi, oranduirea Pastelor s-a facut printr-o schismatica singularizare a Bisericii noastre in Ortodoxie. Dar dreptcredinciosii romani sunt mai pastratori ai ordinei ortodoxe decat episcopii si se opun cu un refractarism emotionant innoirilor calendaristice infaptuite de batranul plin de pacate Pimen.
Moldovenii – si ii inteleg pe toti romanii din hotarele Moldovei lui Stefan cel Mare – mai imbibati de sensibilitatea religioasa slava, sunt mai habotnici, schimbarea calendarului religios pentru ei apare ca o descrestere. Miscarea a luat proportii, devine amenintatoare si nu sunt excluse insurectii religioase.

Sub aceasta presiune s-a convocat Sinodul, ca sa hotarasca, ce? Sinodul este obisnuit sa gandeasca sub inspiratia sfantului duh politic, ori Guvernul se declara indiferent in materie religioasa. Atunci? Daca dreptcredinciosii nu vor sa recunoasca data fixata Pastelor si se dedau la desordini, atunci jandarmii trebuie sa intervie pentru a-i aduce la cumintenie si supunere. Iata ce ne asteapta, nu mai vorbim de posibilitatea unei schisme inlauntrul autocefalei noastre Biserici.

Singura solutie este aceea lapidar indicata de Nichifor Crainic: «reintoarcerea la randuiala ecumenica, pana la convocarea unul Sinod General».

Guvernul trebuie sa-si constranga Pimenul ce a introdus turburarea in Biserica.

Tara are nevoie de liniste, nu de lupte religioase.

(Pamfil Seicaru, „Datoria guvernului”, in Curentul, anul al II-lea, nr. 360, marti, 15 ianuarie 1929, p. 1)

RECENZII