Faguri Salbatici - Marian Dumitru

Lectura poeziei lui Marian Dumitru ne duce imediat cu gandul la operele unor maestri precum: Leconte de Lisle, convins ca arta poate fi o religie, Teophile Gautier, teoretician al formei lirice perfecte, singura apta sa reziste in timp, José Maria de Heredia, cizelator al unor sonete capodopere, precum si la operele altor mari creatori, care au dat contur, prestigiu si putere de iradiere emotionala tendintelor parnasiene in poezie. Si ne mai duce cu gandul la marii maestri ai liricii ermetice Stephane Mallarmé, Paul Valery, Stefan George, Rainer Maria Rilke (cel din Sonetele catre Orfeu). MIHAIL DIACONESCU, CULTUL FORMEI LIRICE SI TRANSFIGURAREA SPIRITUALA

Cartile scrise pana acum il recomanda pe Marian Dumitru ca pe un neoparnasianist in descendenta lui Ion Barbu, nu fara o vaga aura a hermetismului aceluiasi, indeosebi in sensul mestesugului prozodic, daca nu si al ideatiei. Virtuozitatea prozodica o atinge Marian Dumitru, de exemplu, in sonetul perfect Elegantii atomi ai frumosului. ION ROTARU, O ISTORIE A LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI PANA IN PREZENT