Singura intr-un garaj inchiriat, loiala doar unei grenade de mana din al Doilea Razboi Mondial, Herra Björnsson isi traieste la optzeci de ani inceputul sfarsitului vietii. Dar este pregatita: si-a facut deja programare la crematoriu, unde i se garanteaza o disparitie rapida la 1000 °C. Dar inainte de toate astea, ne cere ea, „permiteti-mi sa-mi povestesc viata.“
Istoria care urmeaza pleaca de la viata reala a nepoatei primului presedinte al Islandei – cu care autorul a interactionat intamplator intr-o conversatie telefonica in anul 2006 –, dar isi urmeaza propriul curs fictional.

Pusa in contextul celui de-al Doilea Razboi Mondial, povestea individuala a Herrei completeaza tabloul atrocitatilor care devastau in acei ani Europa, insa amintirile personajului despre sine si despre intamplarile care i-au marcat existenta se intretes cu cel mai rafinat si mai surprinzator umor, cu o revigoranta autoironie, dar si empatie pentru cea care a fost in tinerete. Fiecare capitol al romanului este o piesa dintr-un puzzle care se construieste incet, impredictibil.