Fetita cu bujori in obrajori si fluturi in par - Giulia Mara Gaga

Era inceput de primavara, un apus timid se nastea pe cer, iesit parca din pensula unui pictor. Si odata cu acest apus, se nastea, intr-un sat uitat de lume, o fetita cu bujori in obrajori si fluturi in par. Fetita avea fata trandafirie, de parca era pictata, si se nascuse cu flori de bujor in loc de obraji. Fetita a crescut si a constatat cu uimire ca putinii oameni care mai ramasesera in sat erau doar uriasii de piatra, care nici nu-i simteau prezenta, considerand-o lipsita de importanta si prea delicata. Cu totii erau uimiti cum aceasta fata prefera statura aceea mica si firava, in comparatie cu grandoarea lor, se intrebau de ce nu incearca sa-si lungeasca si ea bratele si picioarele, sa se intreaca cu ei in a cuprinde globul pamantesc sau in a se inalta pana la nori si dincolo de ei.
Insa uriasii nu stiau ca fata cunostea glasul celor care nu vorbesc si privirea celor care nu vad si ca de la acesti oameni a invatat ca cel mai frumos cantec este tacerea si cea mai frumoasa privire este privirea blanda. Asa a inteles ea ca e mai bine sa ramana mica de inaltime, dar aproape de Dumnezeu. A inteles ca viata nu e o competitie, ci un loc in care trebuie sa invatam sa daruim.