Fratele fiului risipitor - Aurel Cioran

„Am plans in 1916, la varsta de doi ani, in creierul Muntilor Carpati, abandonat de un ofiter care m-a luat calare din bratele mamei, plecata in refugiu.
Plans, spaima, tipat..
Am plans in noiembrie 1939, cand posibilul implinirii unul destin major a fost sugrumat.
Plans, disperare, sfasiere, revolta, furie. Rupere.
Am plans in 1948-1953, in beciuri si temnite.
Plans, umilinta, neputinta, ura, scarba.
Am plans, deunazi, pe marginea unei scrisori care evoca pe Mircea Vulcanescu.
Plans pe un destin infasurat in carisma crestina.
Aburi de sfintenie. Jertfelnicie.
Acum, la peste trei sferturi de veac, plang cu Li Tai Pe, cu Paganini, cu Bach.
Plang induiosarea firii, implinite si neimplinite, cu dorul, tarziu, al lacrimilor.”

Aurel Cioran