Frumoasele sabine - Valer Popa

Un copil de unsprezece ani este luat din satul lui din Muntii Apuseni si dus in inima Olteniei sa invete conjugarea perfectului simplu, cu „fusei” si „fura”, datorita bursei oferite de doamna Aretia Tatarescu, sotia primului-ministru al Romaniei.

Ca elev al Scolii Normale de Invatatori din Targu Jiu, are norocul sa asiste la edificarea si inaugurarea monumentelor oferite tarii sale de marele sculptor Constantin Brancusi, a caror simbolistica ii va marca adolescenta pe tot parcursul scolaritatii in anii cumplitului flagel, care a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial, apoi si dupa razboi, in anii studentiei la Cluj.

Acest roman autobiografic reda stradania autorului, in anii formarii si devenirii sale, de a intelege si asimila mari valori umane, precum: binele, adevarul si frumosul, dar si lupta pentru dreptate sociala si nationala a romanilor din Ardeal, intr-un moment crucial: Conferinta de pace de la Paris, din anul 1946. Viata sa, ca a atator tineri din acei ani, este marcata de situatii si curente contradictorii, intre entuziasm si deceptii, pe care aceasta generatie a cautat sa le limpezeasca alegand si urmand modele culturale nationale ori universale. In paginile acestei carti, autorul marturiseste luminile si umbrele, alunecarile si ridicarile unei existente framantate intre doua monumente culturale romanesti exceptionale: sculptura simbolica a lui Constantin Brancusi si poezia filosofica a lui Lucian Blaga.

Prof. Ionel Penea