Introducere in Noul Testament - Raymond E. Brown

Chiar daca titlul Introducere in Noul Testament pare suficient de explicit, se impun totusi cateva clarificari, pentru ca cititorul sa stie care a fost intentia noastra.
 
Mai intai, tipul de cititori avut in vedere. Aceasta carte se doreste a fi o introducere; ca atare, ea nu se adreseaza cercetatorilor. Am in vedere atat cititorii care intentioneaza sa abordeze studiul Noului Testament (NT) de unii singuri, cat si studentii care frecventeaza cursuri despre NT la diferite niveluri (de ex., grupuri de studii biblice, invatamant religios sau primii ani de seminar etc.). Cu alte cuvinte, am incercat sa scriu o carte care sa-l poata ghida pe cel care citeste pentru prima data intr-o maniera aprofundata Noul Testament, in intregime sau in parte, si trebuie sa fie capabil sa raspunda mai tarziu unor chestiuni mai specifice
 
In al doilea rand, aceasta carte se concentreaza asupra Noului Testament, si nu asupra „crestinismului primar”. De ce? Studiul crestinismului primar se inscrie in Istoria Bisericii: este deci un camp mult mai vast decat cercetarea biblica. Crestinismul nu-i decat in parte o „religie a cartii”. Primii care l-au urmat si l-au proclamat pe Cristos, timp de douazeci de ani, au facut-o oral, inainte de a aparea primele insemnari testamentare (in jurul anilor 50). Si chiar dupa compunerea cartilor care constituie actualul NT (intre anii 50-150 d. C.), comunitatile crestine au existat in regiuni unde nu circula nicio carte scrisa (care sa se fi pastrat); si, desigur, aveau cu certitudine conceptii si credinte pe care nu le regasim in niciuna din cartile NT
 
In al treilea rand, aceasta lucrare se concentreaza asupra textului actual al cartilor NT, fara sa investigheze preistoria sa. NT a suscitat mai multe cercetari savante decat oricare alta literatura de dimensiuni comparabile. Acest lucru se traduce printr-o larga si incontrolabila diversitate de teorii cat priveste sursele (ce nu s-au pastrat) care, combinate sau corijate, se afla la originea cartilor ajunse pana la noi.
 
In al patrulea rand, primul obiectiv al acestei carti este sa ne introduca in lectura cartilor NT, si nu atat a unor carti despre NT. Prin urmare, doar o cincime din aceasta Introducere va fi dedicata unei discutii generale sau tematice (cap. 1-6, 15-17, 25). Restul va consta in capitole dedicate fiecarei carti a NT si tocmai despre aceste capitole intentionez sa vorbesc acum. Daca ar trebui sa predau un curs de Introducere in Noul Testament, prima recomandare pe care as face-o studentilor mei ar fi sa citeasca fiecare text neotestamentar ce urmeaza a fi luat in discutie. Multe Introduceri pleaca de la presupunerea ca cititorul este foarte nerabdator, daca nu cumva chiar obligat sa citeasca NT; dupa parerea mea, publicul cititor are nevoie sa i se arate cat este de provocator contactul cu NT, pentru ca paginile sale au legatura cu viata si cu preocuparile fiecaruia dintre noi
 
In al cincilea rand, problemele religioase, spirituale si ecleziastice ridicate de NT vor fi prezentate de-a lungul intregii carti. De fapt, in cea mai mare parte a capitolelor mele, ultima subsectiune care precede Bibliografia va aduce in discutie chestiuni si probleme pe care le vom numi Chestiuni deschise; cititorii vor fi invitati aici sa reflecteze la probleme ridicate de NT, cu privire la Dumnezeu, la Cristos si alte personaje din NT, la Biserica etc. Desi este evident ca NT se poate studia si dintr-un punct de vedere profan sau neangajat, sau din cel al religiilor comparate, el ar trebui sa intereseze pe majoritatea cititorilor, aceasta reflectie fiind importanta pentru ei din punct de vedere religios.
 
In al saselea rand, aceasta carte se vrea „centrista”, echilibrata. Cititorii trebuie sa stie ca aceasta alegere s-a facut pe fondul unor dezbateri universitare. O Introducere are datoria de a reflecta care este astazi pozitia cercetatorilor. Aceasta apreciere nu este simpla. Noi teze indraznete tind sa atraga atentia si ele pot aduce succes si titluri universitare celor care le propun. Raportand aceste propuneri, mass-media pot lasa impresia ca in general sunt cercetatorii cei ce le sustin. Desigur, unul sau altul din aceste noi puncte de vedere merita efectiv o larga audienta; dar, mult prea adesea, ceea ce retine atentia mijloacelor de comunicare in masa este prea putin recunoscut si putin plauzibil. Pentru a fi cat mai mult in slujba cititorilor, as incerca sa evaluez pozitia majoritatii specialistilor – chiar daca in chestiuni specifice as inclina sa sustin opinia minoritatii. Este evident totusi ca anumite aprecieri despre pozitia majoritatii nu sunt total lipsite de prejudecati personale. - Raymond E. Brown