Intuneric fara rost - A. T. Branca

Cum a inceput totul, cand si de ce nu mai conteaza, nu mai inseamna nimic ca in oricare zi mor oameni. O mare de lacrimi si de durere se izbeste de un tarm surd.
Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva apropiat in razboiul acesta murdar. In suflarea raului, pustiind locuri si oameni, viata isi urmeaza cursul oricum si noi am invatat sa traim cu el… Nu mai e timp pentru intrebari, nu mai e timp pentru Dumnezeu. In fond, preotii n-au facut decat sa toarne pe foc si furia lor. Auzim tot atatea stiri despre lupte cate despre biserici arzand.
Politicienii pier, zi dupa zi, pe limba lor, fara sa lase sa se intrevada stralucirea mintilor puternice care au pus miza soarta lumii in jocul lor.
De ani de zile in toate orasele Federatiei, Garzile Speciale bantuie strazile ca niste pasari de noapte si, de cele mai multe ori, ele sunt cauza tensiunilor si crimelor, nu o stavila in calea lor. De data aceasta o societate intreaga a urcat in arca si arca se scufunda.
Doar soarele rasarind in fiecare dimineata ne mai misca sufletele goale si teama de moarte e nimic pe langa teama ca lumina lui s-ar putea stinge…