Invierea lui Lazar de-a lungul secolelor volumul 1, 125–1486 - Bogdan Tataru-Cazaban

De la cele mai vechi mentiuni ale minunii din Betania pana la legendele si dramele liturgice occidentale, de la comentariile Parintilor Bisericii la rescrierile antice si medievale, de la arta paleocrestina la Giotto, Caravaggio, Van Gogh si Rouault, calatoria impreuna cu Lazar reface etapele dezvoltarii crestinismului, le pune in lumina mizele, legaturile si discontinuitatile. Lazar nu este singurul personaj biblic care ne poate permite sa scriem si sa intelegem istoria crestinismului dinspre interpretarile care i‑au fost date. Si Petru, si Pavel, si Maria Magdalena, fiecare dintre ei poate deschide o astfel de perspectiva. Toti au primit de‑a lungul secolelor identitati apocrife, in care s‑au oglindit constiintele si preocuparile celor care au dorit sa‑i urmeze. Insa prezenta lui Lazar are o constanta cu totul exceptionala, care depaseste cultul care i‑a fost consacrat cu variatii de intensitate in functie de regiune si de perioada. In traditia crestina, sensul invierii din Betania este parte integranta din sensul Invierii lui Hristos si, astfel, din etosul comunitatilor crestine din diferite epoci. De la cel in care crestinii se recunosteau cu speranta la simbolul omului care nu se mai recunoaste in propria viata, strain si inadaptat, Lazar, prietenul lui Hristos, devine o oglinda a conditiei umane. El continua sa ne vorbeasca si astazi, poate si pentru ca atunci, in Betania, a pastrat tacerea.

RECENZII