Jar - Liviu Rebreanu

... Istovirea fizica o apasa ca o povara. Incepu sa se dezbrace. Se trudi mult pana sa-si descheie rochia si totusi nu se enerva deloc, ca alteori. O scoase cu bagare de seama, sa nu agate vreo copca, si o aseza binisor pe speteaza unui scaun, sa nu se sifoneze. Ramasa numai intr-un combinezon de matase, o cuprinse frigul, isi stranse o clipa bratele peste sanii goi, zgribulita, ca si cand ar fi uitat ce facea. Numai cand privirea, ratacind fara tinta, zari pe pat camasa de noapte alba, se dumiri, arunca in graba combinezonul pe alt scaun si se infasura in camasa lunga si larga. In vreme ce se descalta si-si vara piciorul gol in papucii moi cu pampoane, ii trecu prin minte cat a dorit ea s-o vada si Dandu in camasa asta care i se parea ca-i da o infatisare de copil mofturos si ca-i sade foarte bine. Se duse repede la oglinda inalta din colt sa controleze daca intr-adevar ii sade tot atat de bine, gandindu-se ca mai nostima era in pijamaua lui Dandu din care abia se putea descurca

... Se intinse pe pat, peste plapoma si ramase nemiscata.

... Si totusi maine la patru va trebui sa...

Sari din pat ca si cand astfel ar fi vrut sa alunge gandul care se imbulzea insistent in mintea ei. Merse de ici-colo, ingrijorata ca gandurile n-au s-o lase sa se odihneasca. Trecea pe langa oglinda inalta, dar se ferea a intoarce ochii intr-acolo pentru ca nu e bine sa te uiti in oglinda noaptea.

... Deasupra, pe teancurile de scrisori si panglicute, vazu imediat revolverul lui Dandu, cu minerul de os, mic ca un bibelou. Il ridica si-l puse cu atentiile pe mescioara de noapte. Apoi, ca si cand iar s-ar fi razgandit, duse inapoi sertarul si-l inchise. Cateva clipe statu in picioare langa scrin, sprijinindu-se coapsa de dunga tesita, parca ar fi ostenit umbland cu sertarul, isi relua plimbarea prin camera, uitandu-se din cand in cand la arma ca o jucarie si parandu-i-se ca tintele de pe minerul de os sunt niste ochi care ii urmaresc toate miscarile. Se apropie de mescioara de noapte, se opri si isi roti privirea pe pereti cautand ceva. Mana atinse intamplator teava revolverului. O retrase parc-ar fi atins o soparla.

— Nu, nu! sopti Liana atat de ragusit ca tresari de propriu-i glas ca si de atingerea revolverului.

Se aseza incet pe marginea patului.

... Pe buzele vopsite se desena un suras de incurajare in timp ce gura rotunda de otel se lipea de culcusul inimii ca alta data gura lui Dandu. Ii fulgera prin creieri ca detunatura va scula din somn toata casa si va...

RECENZII