Hai sa jucam un joc! Ai 24 de ore sa castigi. Daca nu respecti regulile, ea va muri. Daca suni politia, va muri. Daca le spui ceva parintilor tai, ea va sfarsi intr-un mod ingrozitor. Esti pregatit?

Cand afla printr-un mesaj misterios ca sora ei este rapita, Crystal Donovan se vede nevoita sa accepte provocarea lansata de rapitor – sa joace jocul care ii va promite eliberarea surorii sale. Crystal se avanta intr-o cursa nebuna si extrem de periculoasa, caci jocul e menit sa-i ucida prietenii… dar sa-i salveze sora.

Viata atator oameni depinde de o alegere. Alegerea ei.

Crystal trebuie sa faca o alegere imposibila. Sa-si salveze prietenii sau sa-si salveze sora? Ar face orice sa ii salveze pe toti. Ea nu este asa, ea nu renunta atat de usor. In plus, poate schimba oricand regulile jocului daca rapitorul nu este atent o fractiune de secunda.

Daca va gasi o cale, intr-un final, o cale sa-i salveze pe toti, iar rapitorul nu a facut altceva decat sa-i subestimeze gandirea strategica?

“Voia sa o ucid pe Akira. Kiki. Prietena mea cea mai buna. M-am gandit la cat suferise, luptandu-se cu propria minte ca sa manance fara sa se gandeasca la faptul ca mancarea o transforma intr-un monstru. M-am gandit la toate lucrurile frumoase pe care le crease, la tot ce mai avea inca de construit. M-am gandit la toate progresele ei, la curajul ei, la sperantele, visurile si bunatatea ei, care s-ar fi stins in timp ce dormea. Nici vorba! Deveneam paranoica. Asta era prea mult. Dar uneori raspunsul te priveste in fata si nu ai altceva de facut decat sa-i intorci privirea. Testul. Negresele, apelul la 911. Aveam dreptate. Stiam ca am dreptate. Si puteam sa opresc toate astea.”