Jurnal de mercenar - Felix Cuceanu

Singurele refugii sunt sexul si un jurnal personal pe care-l tin pe un server securizat. Ucigas? Da. Tradator? Ma apropii cu pasi siguri. Iubit si amant? De cate ori am ocazia. Salvator? Habar n-am. Visez sa ma retrag, sa am o viata care sa-mi apartina? Mi-e frica de un raspuns. Dar poate aflam impreuna…

Ma numesc Felix Munteanu si ce stiu cel mai bine sa fac e sa aduc moartea. Am fost recrutat inca din liceu de o organizatie care nu exista. Nici eu nu exist, ma deghizez, am nenumarate identitati si ma misc precum o umbra.

Exist doar atunci cand e nevoie de mine si-mi indeplinesc ordinele. De obicei, de eliminare a unor tinte. Am inca ceva probleme de moralitate, dar o fac oricum pentru ca asa am fost antrenat, invatat, instruit. Pur si simplu, nu stiu sa fac altceva. Moralitatea e un lucru ingrozitor pentru un asasin, din moment ce-i afecteaza eficienta. De fapt, nici nu m-as putea numi, simplu, asasin. Mercenar, poate, pentru ca lucrez pentru doua organizatii. Problema e ca am devenit mai putin eficient dupa ce m-am indragostit de o colega de breasla.

Apoi de o a doua. Cand iubesc o fac la fel de pasional ca atunci cand ucid. Ca si cum ziua de maine n-ar exista. Si de cele mai multe ori nici nu cred ca exista. Am fost invatat sa seduc atunci cand misiunea o cere si probabil mi-a intrat in sange. Orasele exotice ale lumii nu sunt decat puncte de tranzit ori locuri pentru misiuni si tinte. Oamenii sunt obiecte de care trebuie sa scap ori pe care le manipulez pentru a obtine ce mi se cere. Singurele refugii sunt sexul si un jurnal personal pe care-l tin pe un server securizat. Ucigas? Da. Tradator? Ma apropii cu pasi siguri. Iubit si amant? De cate ori am ocazia. Salvator? Habar n-am. Visez sa ma retrag, sa am o viata care sa-mi apartina? Mi-e frica de un raspuns. Dar poate aflam impreuna…g

Fragment:

Spitalul Tung Shin nu se impune prin cele opt etaje ale lui, nici nu este renumit pentru serviciile medicale. Ma aflu la primul etaj, tntr-o rezerva - ciudat, daca am fost adus la urgente - a carei fereastra da spre sud, unde pot vedea Apple Inn. Acolo as fi  ales sa stau daca nu as fi primit deja si instructiuni de cazare. Sunt gol de la brau in sus si am lipiti de mine  trei senzori. Monitorizare cardiaca, puls si activitate neuro, pe care mi-i smulg. Capul Inca ma mai doare si ma Intreb in continuare cine m-o fi adus aici. Imediat ce-mi smulg senzorii, usa rezervei se deschide fara zgomot, iar in cadrul ei isi face aparitia o asiatica care-mi zambeste oarecum fals. ii urmez exemplul si dau pe gura o tampenie de complezenta: