Jurnalul marii ducese Olga Romanova

Jurnalul conţine extrase din scrisorile familiei şi memorii ale contemporanilor

Marea Ducesă Olga Romanova avea 22 de ani când a murit, în iulie 1918, ucisă, împreună cu toţi ceilalţi membri ai familiei imperiale, de bolşevici.

Cel mai mare copil dintre cei cinci ai ţarului Nicolae al II-lea şi ai ţarinei Aleksandra, Olga era în vremea relatărilor din jurnal la vârsta măritişului, fiind considerată una dintre cele mai râvnite prinţese ale epocii. Viitorul rege Carol al II-lea al României s-a numărat printre cei mai importanţi pretendenţi ai săi, dar întâlnirea dintre cele două familii regale nu s-a sfârşit cu o hotărâre în privinţa mariajului princiar.

Jurnalul Olgăi Romanova, început în 1905 şi încheiat pe 15 martie 1917, la scurt timp după abdicarea tatălui ei, este o descriere atentă şi plină de candoare a întâmplărilor de zi cu zi din viaţa Marii Ducese.

Un document remarcabil al unei tinere care nu a ales să facă parte dintr-o familie regală şi nu a profitat niciodată de poziţia sa, ci şi-a pierdut viaţa tocmai din cauza a ceea ce reprezenta familia ei.