La furat, l-a furat. Sau s-au furat - Sorin Moise

La furat l-a furat. Sau s-au furat este un roman-cronica amplu si incomod, care radiografiaza mecanismele unei societati in care vina nu mai poate fi localizata cu precizie, iar responsabilitatea se dizolva intr-un sistem colectiv al abuzului. Cartea urmareste, cu luciditate si tensiune morala, felul in care puterea, frica si oportunismul se articuleaza intr-o lume in care furtul nu mai este o abatere, ci o practica acceptata, aproape ritualica.
 
In centrul naratiunii se afla George Apostu, un om simplu, cu „origine sanatoasa”, prins intre datoria filiala si promisiunile mincinoase ale statului. Dorinta disperata de a-si salva mama bolnava il impinge sa creada in discursul institutiilor, in recomandari, semnaturi si aprobari care par sa deschida orice usa. Drumul sau prin birouri, banci si spitale devine insa un traseu initiatic invers: nu spre salvare, ci spre dezvaluirea brutala a unui adevar esential - intr-un sistem corupt, inocenta este cea mai mare vulnerabilitate.
 
Romanul nu construieste eroi si nici monstri unidimensionali. Personajele puterii sunt schitate cu realism crud, in toata banalitatea si cinismul lor, iar mecanismele de dominatie functioneaza mai degraba prin rutina si complicitate decat prin violenta directa. Furtul, in aceasta lume, nu mai are autor clar: el se produce „in trecere”, prin neglijenta calculata, prin taceri convenabile si printr-o solidaritate perversa a celor care stiu si nu vorbesc.
 
Stilistic, romanul se remarca prin densitate descriptiva, observatie sociala atenta si un limbaj care recupereaza oralitatea epocii fara a cadea in caricatura. Atmosfera mahalalelor, a institutiilor oficiale si a spatiilor publice este redata cu o precizie aproape cinematografica, iar ritmul narativ sustine permanent tensiunea interioara a personajului principal.
Titlul functioneaza ca o concluzie morala amara: nu mai conteaza cine a furat si pe cine, ci faptul ca furtul insusi a devenit norma, iar vina - o notiune diluata, aruncata dintr-o mana in alta pana la disparitie.

RECENZII