Mama are noua vieti - Stefania Mihalache

„Dupa ce a trecut cu succes prin poezie, eseu si proza scurta, Stefania Mihalache revine cu un roman surprinzator, care ii reconfirma interesul pentru teritorii sociale si capacitatea (rara) de a crea personaje vii. Descrie o familie de «oameni simpli» care incearca sa-si ignore marginalitatea si insecuritatea sociala, statutul real de «umiliti si obiditi». Si urmareste, gradat, cum creste tensiunea intre cei trei membri ai familiei, inchisi in singuratati etanse, fiecare cu problemele lui. O mentiune speciala pentru portretul inedit al adolescentei, victima a bullyingului. Mama are noua vieti se instaleaza firesc in prima linie a romanelor din 2026.“ - Gabriela Adameseanu

„Schimband constant perspectiva narativa, Stefania Mihalache construieste o radiografie a crizei: criza individului, la varste diferite, criza relatiilor interumane si a familiei, dar si criza comunitatii si a intregii societati. «Ce face un om cu ceea ce istoria a facut din el sau din ea?» este intrebarea la care personajele Stefaniei Mihalache ofera raspunsuri pe cat de diferite, pe atat de tulburatoare. Romanul investigheaza natura profunda a relatiilor dintre parinti si copii, dintre sot si sotie, transformand banalitatea unor vieti in pretext al unei meditatii pe marginea conditiei umane, in tot ceea ce are aceasta mai relevant.“ - Carmen Musat

„Si a murit fara lumanare. Ca n-a mai avut curajul sa i-o aprinda. Si, cand i se subtiase respiratia, iar pieptul abia daca i se mai ridica, ea, Dorina, fugise din camera «ca sa n-o intoarca». Sa nu-i intoarca sufletul, sa nu-l impiedice sa se desprinda de lumea asta. Asa se zice. De la Mamica stia Dorina asta, cu intorsul sufletului. Unii spuneau ca sunt prostii, superstitii, dar Dorina intelegea intr-un fel. Adica intelegea ca, daca sufletul se intoarce odata ce-a pornit, locul din care s-a desprins e mult mai greu de suportat – e ca si cum te-ai lepada de o haina murdara, ai pune-o in cosul de rufe si cineva te-ar obliga sa o scoti de acolo si sa o pui iar pe tine.“ - Stefania Mihalache

Stefania Mihalache este prozatoare, poeta, eseista si traducatoare. A debutat in 2004 cu romanul Est-falia, urmat de Poemele secretarei (2010). Lanseaza apoi volumul de poezie Sisteme de fixare si prindere (2016), castigator al Premiului „Matei Brancoveanu“ pentru Literatura. In 2019 obtine Premiul pentru proza scurta „Boccace“, Franta. In 2021, publica Cronica Akasha, apoi Gene dominante (2022), distins cu premiul „Observator Lyceum“. Volumul de poezie Sunt linistita, mi-e frica (2024) a obtinut Premiul pentru Poezie al revistei „Ateneu“ si al Radio Romania Cultural. A beneficiat de burse si rezidente literare oferite de DLITE (Goethe Institut, 2022), respectiv TRADUKI (Split, Croatia, 2023).

RECENZII