Marc - Alexandra Tuduc

Simt ca tot aerul din camera incepe sa se incalzeasca si ca respiratia mea este din ce in ce mai greu de mentinut. Parca insusi sufletul imi iese din corp si mi se asaza pe piept, indicandu-mi sa privesc spre marginea patului unde imi intind picioarele. In momentul in care mi-am atintit ochii in jos, am vazut cum intre cele doua labe ale picioarelor se afl a o silueta.
Imi bag capul sub cearsaful cu care ma acopar de obicei in noptile de vara si simt cum pe talpile picioarelor imi trece ceva ascutit ca o lama de ras, exact precum cea a tatei pe care o tine intr-o cutie deasupra bufetului din bucatarie. Simt cum cineva isi trece unghiile ascutite pe talpile mele si in momentul asta nu pot sa fac nimic, nu ma pot misca. Nu pot nici macar sa strig dupa ajutor. Cu ce folos, tata doarme…

In momentul asta realizez faptul ca nu este cu adevarat ingerul meu pazitor, el este captiv lumii onirice si ca tot timpul am trait cu o siguranta falsa. El nu este ingerul meu pazitor. Daca era, in momentul asta ma lua in brate si alunga bestia care imi fura si cea mai mica farama de nevinovatie din sufl et. IN MOMENTUL ACESTA S-AR TREZI! Totul s-ar termina, dar nu o face. Imi scot capul de sub cearsaf si incerc sa dau ochii cu monstrul care ma vegheaza cine stie de cate nopti. Imi indrept privirea spre labele picioarelor si simt cum obrajii imi iau foc, imi curge transpiratia de
pe frunte spre gat si simt cum ma arde. Respiratia imi incetineste, iar urechile imi capteaza in acest moment orice sunet se afl a in incapere. Imi pun mainile la ochi si incep sa imi frec pleoapele ca acestia sa se obisnuiasca si cu intunericul camerei. Acesta este momentul in care imi infrunt monstrul si macar in aceasta clipa stiu cu ce am de-a face. In acel moment vad cum o mana ma insfaca de mijlocul trupului si ma trage spre ea.