Mircea Lucescu, pe gazonul etern - Dan-Silviu Boerescu

La 80 de ani si 240 de zile, in infernul de la Istanbul, Mircea Lucescu era cel mai varstnic antrenor din lume al unei echipe nationale. Peste trei zile, in cantonamentul de la Mogosoaia, colapsul incepea pe gazon. Dupa alte noua zile, pe 7 aprilie 2026, devenea o legenda.

O legenda unica, legenda care desfide cronologia si toate prejudecatile legate de varsta. Un fotbalist imens si – la concurenta cu Sir Alex Ferguson sau Pep Guardiola – un antrenor fabulos. Omul care a facut schimb de tricouri cu Pelé la Guadalajara, iar cu Ronaldo a facut schimb de portocale rosii din Sicilia contra sticle de bere braziliana. „Un Nikola Tesla al balonului rotund” (cum a titrat Gazzetta dello Sport), inventator al „Bresciei Romena” si creator al epopeei incredibile de sub furnalele hunedorene ale Corvinului. Vorbea sase limbi straine – engleza, portugheza, spaniola, italiana, franceza si rusa – dar, mai ales, stapanea la perfectie limbajul universal al fotbalului.

Mesterul Manole de la Internazionale Milano, unde a ajuns cu mai bine de un sfert de secol inaintea lui Cristi Chivu, a antrenat o pleiada de jucatori geniali, dar a stiut si cum sa se raporteze la tricoul pe care i l-a aruncat in fata Taribo West. Dublu sultan la Stambul, unde nu degeaba ziaristii ii pupau mainile, iar presa ii dedica osanale dupa ce s-a incoronat succesiv la Galatasaray si la Besiktas, apoi a recladit o selectionata osmanlaie aflata in deriva (dar care dupa un deceniu avea sa ii administreze o implacabila infrangere). O statuie – in viata si in bronz – la Donetk exilata in Romania, via (Dinamo) Kiev. Un turneu final al Campionatului European cu doar opt echipe, dupa eliminarea campioanei mondiale, Italia, dar si umilinta de a fi zburat de la Nationala dupa ce a batut cu 4-0 Austria. O revenire pe aceeasi banca tehnica dupa aproape patru decenii, cand, simbolic, a mutat banderola de capitan de pe bratul lui Gica Hagi pe cel al lui Ianis Hagi.

Un „caine rosu” fara egal, care a scris istorie la Dinamo, dar care a stiut cum sa ia titlul si cu Rapidul lui George Copos si nu a ezitat sa intre in vestiarul Stelei fecesebiste a lui George Becali pentru a incuraja „oitele” fasnete intr-o campanie europeana.

O poveste inceputa toamna cand se schimbau paiele din saltele in Aparatorii Patriei – „La Banditu”, ultimul discurs motivant de la Mogosoaia si tragicul epilog fara ECMO de la Spitalul Universitar.

Si o finala de Cupa a Greciei la care nu a mai ajuns sa vada ce face PAOK-ul lui Razvan Lucescu („Adan Achetu”), dar pe care, cu siguranta, o va fi urmarit pe un ecran gigantic montat pe Campiile Elizee.

RECENZII