Mireasma pustiei - Avva Ammona si Avva Zosima

Cele cincisprezece mici crampeie din Pateric scot la iveala minunatul chip ascetic al Avvei Ammona. Amanuntele pe care acestea ni le dau despre viata sa sunt putine, dar cu totul miscatoare. Il vom lasa pe cititor sa se desfateze singur de ele. Ne vom margini aici la lucrurile menite mai cu seama sa aseze in spatiu si in timp chipul acestui mare nevoitor. „Cel care cinsteste poruncile lui Dumnezeu si le pazeste ca un datornic, acesta L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nu cauta cele inalte ale lui Dumnezeu, cata vreme inca mai ceri ajutorul Domnului ca sa vina si sa te mantuiasca de pacat. Inaltele intelesuri teologhicesti vor veni singure, cand sufletul se va curata”. Avva Ammona Avva Zosima este numit de catre Sfantul Teodor Studitul „podoaba a smeritei cugetari”, iar viata lui este infatisata ca pilda vrednica de urmat a statorniciei intru nevointa – alaturi de a celorlalti mari parinti ai pustiei: Antonie, Ilarion, Pahomie, Eftimie, Sava, Dositei, Marcu. Pilduitoare, in sfarsit, pentru faima Sfantului si pentru pretuirea pe care au avut-o fata de dansul contemporanii sai, este si o intamplare pe care o pastreaza Avva Dorotei. Era, zice, un frate oarecare, ce a fost stapanit de demonul mandriei. Si daca ii spunea vreun alt frate ceva, il scuipa si zicea: „Cine este acesta? Nimeni nu este vrednic, fara numai Zosima si ucenicii lui”. Prin minunatele si cu adevarat folositoarele sale Capete, Avva Zosima ne indeamna spre izbavirea dintru alipirea patimasa de lucrurile materialnice, ca piatra de temelie – dar si criteriu de cunoastere – a adevaratei libertati launtrice; el scoate la lumina valoarea si maretia smeritei cugetari si a blandetii, aratand ca toate cele ce privesc lupta duhovniceasca atarna de voirea omului, fiind de neaparata trebuinta, in acelasi timp, si impreuna-lucrarea harului dumnezeiesc.