Moartea si experienta muririi. In(tro)spectie metafizica si filosofico-aplicativa (prin noua ochiri) - Istvan Kiraly V.

Moartea este – si va ramane, totusi – una dintre originile istoricitatii si ale identitatii ontologice ale omului! Dar si ale filosofarii! „Daca nu ar fi moarte, omul nu prea ar filosofa” – spune Schopenhauer intr-o fraza care a devenit si moto-ul volumului de fata – si tocmai de aceea filosofia trebuie sa-si asume chemarea si sarcina de a-si gandi in mod expres si tematic propria-i origine, si inca intr-un mod care intradevar corespunde existential amplorii apasarii sale. Moartea ca murire a fost, este si va fi, deci, pentru fiinta umana un – sau poate chiar: principalul – factum metaphisicum al existentei sale, iar tocmai aceasta configurare a ei este cea care trebuie sa ghideze orice (alta) experimentare si descriere ontologicofenomenologica, dar si orice intelegere interpretare hermeneutica a ei!