Titlul acestui volum este imprumutat de la inscriptia aflata deasupra intrarii principale a unei cladiri scolare din Cluj-Napoca. Pentru tinerii studiosi, Musis et virtutibus (sau Musis et virtutis) era o deviza de viata, un indemn la performanta si succes profesional. Era vorba de o nazuinta continua spre afirmare, spre un ideal de viata armonios si inalt, asa cum numai marile personalitati creatoare il pot atinge si desavarsi. Este de fapt tinta sau scopul marturisit al fiecarei artist, muzician, om de teatru, scriitor, sculptor sau pictor, adica a unui om de cultura devotat meseriei si pamantului unde s-a nascut sau de care s-a indragostit. A fi frecventat de muze e o postura demna de respect si admiratie, mai ales cand talentul si calitatile artistice se conjuga cu „virtutea” sau cu „virtutile”, respectiv cu bogatia darurilor, cu un mod de a trai si a concepe viata sub semnul calitatii, al performantei. Desigur ca, in unele cazuri, acestea sunt cunoscute si recunoscute la nivel european sau mondial, in altele ele vadesc o mai mica extindere, dar dublate de acel simt al datoriei si aspiratiei spre armonie si frumos. E vorba cu alte cuvinte atat de dar, cat si de har, de nazuinta de a face in viata cat mai mult si cat mai bine. De aceea ne-am oprit si la personalitati oarecum mai modeste, dar care impresioneaza prin munca, talent si dorinta de a fi folositori celorlalti, fie ca promotori ai noului, fie ca insi care s-au lasat strabatuti de virtutile divine ale unei depasiri a nivelului comun, impunand celor care vor sa-i urmeze, elemente de performanta certa.
Mircea Popa