Numai iubirea - Laurence Plazenet

... stateau unul langa celalalt. Domnisoara d’Albrecht purta o rochie cu maneci mari, bufante, stranse pe antebrat cu un nod de catifea si tivita cu un fald de dantela brodata cu fir de argint. Voind sa ia o carte de pe masa din fata lor, ea facu un gest care ii dezgoli mult incheietura.
 
Se vazura pielea foarte fina pe osul proeminent, reteaua de vinisoare pale de pe mana, o bratara batuta in pietre pretioase. Fara sa‑si intrerupa vorbirea, domnul de Ramón atinse cu varful degetelor de la mana dreapta aceasta portiune de piele matasoasa.
 
Simti imediat catifelarea si caldura care se raspandeau in el. Nu‑si retragea mana. Domnisoara d’Albrecht isi ridica privirea. El ii vazu pleoa pele zbatandu‑se, privirea care o cauta pe a lui. Ii adora gravitatea. Nu‑i raspunse. Suradea, vorbea si men‑ tinea apasarea degetelor.
 
Se gandea la partea interioara a incheieturii pe care o mangaia. Cand ii libera mana pe care i‑o tinuse prizoniera, o intreba daca dorea sa continue lectia sau daca aveau s‑o reia a doua zi...
 
CUPRINS:
 
Capitolul 1
Capitolul 2          
Capitolul 3         
Capitolul 4          
Epilog                
Despre autoare             
Despre traducatoare              
Fragment din limba franceza