O undita pentru bunicul meu - Gao Xingjian

Scrise in anii ’90, povestirile lui Gao Xingjian se inspira din fragilitatea vietii, a iubirii si din puterea obsedanta a memoriei. In „Templul”, teama acuta, cu origine misterioasa, a povestitorului umbreste fericirea deliranta a unei excursii in luna de miere. In „Crampa”, un barbat scapa ca prin urechile acului de inec, dar descopera uimit ca nimeni nu i-a simtit lipsa. In „Accidentul”, un autobuz loveste un biciclist si, ca intr-un film, urmarile haotice ale accidentului se pierd in linistea unui colt de strada, si toata lumea pare sa ignore cele petrecute mai devreme. In fabula care da titlul volumului, povestitorul incearca „sa se despovareze de dorul de casa”, dar se trezeste pierdut intr-un labirint al amintirilor din copilarie. Peste tot sint prezente portrete psihologice covirsitoare, cu sperante nerostite si frici care tradeaza prezenta nesfirsita a trecutului in vietile personajelor.

Traducere din limba chineza de Irina Ivascu

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura

Gao Xingjian s-a nascut in 1940, pe 4 ianuarie, in provincia chineza Ganzhou. Fiu al unei actrite amatoare și al unui functionar bancar, el are de mic acces la lumea literelor si a teatrului. In 1962 isi termina studiile de filologie in limba franceza la Departamentul de limbi straine al Universitatii din Beijing. In anii ’70, in timpul revolutiei culturale, publica povestiri si eseuri in reviste literare chineze, dar si lucrari adunate in volum: Eseu despre arta romanului modern (care a nascut o polemica aprinsa despre „modernism”), cartea de povestiri Un porumbel numit Cioc Rosu, o Antologie de piese de teatru si cartea de eseuri In cautarea unei forme moderne a reprezentarii dramatice. In 1986, piesa Celalalt mal ii este interzisa si nimic din ce va scrie apoi Gao Xingjian nu va mai putea fi vazut pe scena. In 1987 paraseste China si se stabileste in Franta ca refugiat politic. In 1989, dupa aparitia piesei Fugarii, este declarat persona non grata de regimul chinez si tot ce a scris va fi interzis. Va mai publica, printre altele, romanele Muntele sufletului si Biblia unui singur om si volumul de proze O undita pentru bunicul meu. In 2000 i se acorda Premiul Nobel pentru Literatura.