Patericul pustiului - P. V. Pashos

Smerenia nu are limba sa vorbeasca despre careva sau sa osandeasca pe vreunul care o foloseste rau, nici nu are ochi sa vada cu sarguinta greselile celuilalt; nici urechi nu are, ca sa auda lucrurile care nu folosesc sufletului; nici vreo neintelegere nu are cu cineva, nici nu este atenta la altceva in afara de pacatele sale. Este atenta sa fie impacata cu toti oamenii, fiindca acest lucru este conform cu porunca lui Dumnezeu (Matei 5, 9; Marcu 9, 50), si nu pentru vreun scop sau reusita personala, caci fara aceasta virtute este cu neputinta sa ne mantuim. Deoarece, chiar daca cineva are credinta in cele sapte zile ale saptamanii, si se deda pe sine la nevointe si eforturi mari, fara smerenie toate eforturile sale sunt zadarnice.