Polifonii - Amedeo Anelli

Despre poezia lui Amedeo Anelli critica afirma ca este suspendata in utopia metafizica ce se sustrage de la a distinge si de la a da un nume lucrurilor; pentru aceasta poezie, a avea un miros, o culoare sau un nume nu conteaza. Plina de avant, in picioare, fara maini, poezia sa intra adanc in continutul obiectelor si il descompune, reveland, astfel, sensul inselator al gandirii dominante moderne, care nu se mai simte parte integranta dintr-un organism mult mai mare, asa cum se intampla in trecut, ci a devenit doar o componenta usor de inlocuit si fara influenta, care nu mai are idealuri, culori si calitati. (Traducatorul)

Traducere de Eliza Macadan