Poveste pe coada de matura - Marieta Bucur

„De-acum, padurea prinsese viata sub razele lunii, care transformau noaptea in zi. Vietatile padurii se urmareau una pe alta, fiecare crezand ca ceilalti stiu ceva ce ei nu stiau. Linistea de pana atunci se sparsese intr-o mare de soapte, rasete marunte, pierdute in fosnetul ierbii si freamatul frunzelor. Mareata tacere de catedrala era inlocuita treptat cu zgomote de iarmaroc. Un freamat de bucurie le umplea sufletele, chiar daca nu stiau ca erau putinii privilegiati, martori necuvantatori ai evenimentului. Bunul Dumnezeu ii inzestrase cu miracolul vorbirii in noaptea asta magica, asa cum facea in fiecare an. Freamatul padurii, nerabdatoare ca toti ceilalti, completa tabloul de argint pe care Preabunul pictase insasi esenta vietii.” (fragment)

RECENZII