POVESTEA MĂRŢIŞORULUI - Poveste (Passionaria Stoicescu)

Numele popular al lunii Martie este "martisor", cuvant care provine din limba latina"martius". La romani, in aceasta zi se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii si al primaverii, cand fetele si femeile primeau cadouri. Dupa calendarul vechi, la 1 Martie incepea Anul Nou, iar martisorul era un simbol al primaverii, care era purtat la gat, la mana sau la picior. Baba Dochia provine de la cuvioasa mucenita Evdochia, sarbatorita in aceasta zi, iar intre 1 si 9 martie sunt "Zilele babelor". Exista si acum obiceiul de a-ti alege o zi din aceasta perioada si se spune ca daca acea zi va fi insorita, ea va prevesti un an bun, daca nu, ea va prevesti un an mai putin bun. Autoarea, in aceasta carte, ne prezinta o poveste interesanta, inspirata din legende. Povestea are ca personaje pe Baba Dochia, Brandusa si Martisor. Martisor, in semn de recunostinta, ofera Brandusei un ban de argint legat cu un snur din fir alb impletit cu unul rosu. De aici, convietuirea dintre Baba Dochia si Brandusa, devine imposibila, iar in urma blestemelor babei, fata se transforma intr-o floare galbena, iar baiatul intr-un snur cu fir rosu si alb. Nici Dochia nu scapa! Ea ingheata tun, impreuna cu mioarele si cu Dulaul. "De atunci, luna februarie, de mila indragostitei copile, s-a scurtat cu cateva zile, iar martie, din prima pana-n a noua zi, din cauza cojoacelor Babei Dochia, nu stii cum poate fi. Prea putin cu soare, mai mult cu vant si ninsoare, cu ceata si ploaie slaba, ca nesuferita de baba."