Radiografia clipei - Leonard Oprea

Radiografia Clipei ne pune in fata unui scriitor de mare talent si unei literaturi pe care o asteptam cu infrigurare de la 22 decembrie incoace. Ceea ce n-au izbutit cele mai multe dintre cartile polemice, scrise si tiparite in special in deceniul al noualea, reuseste cu simplitate columbiana volumul lui Leonard Oprea. Dezastrul, despre care cartea vorbeste, nu este cautat in pasta cotidianului, ci in mizeria morala. Personajele lui Leonard Oprea sint indivizi din mai toate categoriile sociale, fiinte traumatizate, scindate, atomizate. Nu despre dedublare este vorba aici, ci despre agonia lenta a personalitatii. Etapa kafkiana, ca sa o definim generic, este istoriceste depasita. Fiinta umana, instrainata intr-o lume absurda, din care Dumnezeu e alungat, mai are inca sansa unei regresiuni in nebunie. Dincoace, fiinta este farimitata in reactii discontinui, este redusa la instincte bestiale; nu numai Dumnezeu este alungat din lume, ci si omul. In locul lui ramine o colectivitate haituita, pe care prozatorul o surprinde in dezarticularea ei, punind sub lupa citeva exemplare alese, parca, la intimplare. Povestirile lui Leonard Oprea nu restituie o lume in articulatiile ei fundamentale, ci pleaca din launtru spre in afara, prefigurind un caz de mutilare colectiva. Personajul generic al prozelor lui Leonard Oprea este omul deceniului noua, bintuit de angoase, deposedat de individualitatea lui, pus in fata cu stihia istoriei. Imaginea aceasta, derizorie in fond, spune mai multe despre o drama colectiva decit o buna parte a literaturii polemice si decit parabolele prozei esopice. - Val Condurache, Romania literara, 49/1990

RECENZII