Razboiul sovietic intre idealizare si demitizare - Olga Gradinaru

Premisa acestui demers este data de statutul special al celui de-al Doilea Razboi Mondial pentru spatiul cultural si mentalul sovietic, un razboi cu caracter drept, supranumit Velikaia Otechestvennaia Voina – „Marele Razboi pentru Apararea Patriei”. Acest nume distinctiv are rolul propagandistic de liant, in retorica stalinista din epoca, intre al Doilea Razboi Mondial si Razboiul din 1812, invazia Rusiei de catre Napoleon I, razboi intitulat Otechestvennaia Voina („Razboi Patriotic”), privit si el ca un razboi cu caracter just, de aparare pentru poporul rus.
Dincolo de asigurarea continuitatii istorice, supra-numele vehiculat pentru cel de-al Doilea Razboi Mondial in spatiul sovietic avea si rolul de a sedimenta ideea unitatii si a coeziunii pentru nou-nascutul „popor sovietic” in mentalul colectiv al popoarelor aflate in componenta Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Statutul si rolul special jucat de „Marele Razboi pentru Apararea Patriei” in contextul socio-politico-cultural sovietic au fost augmentate in epoca post-stalinista, dupa valurile succesive ale dezghetului cultural, reflectii ale relaxarilor politice ca urmare a „Discursului Secret” al lui Nikita Hrusciov din februarie 1956, din cadrul celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist, dar si ca masura necesara de legitimare a noii puteri, indeosebi in perioada lui Brejnev, in urma vidului ideologic lasat dupa campania destalinizarii.
Autoarea